Arhive

Toate articolele pentru luna Octombrie 2012

Iubirea sau cursa pentru fericire

S-a publicat 24/10/2012 de Rodica Mihaela

Azi vreau să vorbim despre iubire. Pentru că toate se reduc, într-un final, la dorinţa de a fi iubiţi şi de a iubi: suntem, cu toţii, sportivii care aleargă în propria competiţie, pe distanţe lungi sau pe distanţe scurte, după iubire.

“Dincolo de războaie şi mai presus de ură, dragostea e cea care contează, cea care rămâne ca să putem supravieţui.” Simplu, sentimentul de afecţiune, nimic în plus, nimic în minus.
Avem nevoie de ea ca să dăm un sens real existenţei noastre – iubirea de tine, iubirea de el , iubirea de mamă, iubirea de soare sau de cântec, iubirea de animale, de cuvinte, de cărţi, de poveşti, de poze, de mâncare, de oameni şi locuri. Ne naştem cu dorul de ea şi murim ducându-i dorul.
Am realizat că luptăm aparent pentru oameni, pentru idealuri, pentru a descoperi natura sau ştiinţa când, de fapt, luptăm pentru o fărâmă de iubire. O fărâmă de iubire pe care să o oferim celorlalţi şi o fărâmă de iubire pe care să o primim necondiţionat.
Acel sentiment, într-un singur exemplar, care ne face umani şi frumoşi. Care ne măsoară timpul într-o cu totul altă unitate decât secundele, unitate ce nu ne mai plictiseşte, nu ne grăbeşte, nu ne face mai batrani, ci ne vinde iluzia eternităţii.
Iubirea care ne alină durerea fizică, surâsul care ne pune în ochi lumină şi ne dă curaj să împărţim tot ce e al nostru (sufletul nostru, în primul rând) cu un “acel” necunoscut care devine familia noastră.
Si atunci cand avem norocul sa o gasim trebuie sa o pretuim, sa o pastram , sa avem grija de ea, pentru ca e singura care ne hraneste sufletul si ne face fericiti!
Acum stiu ce inseamna iubirea de mama si nu se compara cu nimic, stiu ce inseamna sa-l iubesti pe celalalt orice ar fi si sa fi iubita la randul tau si vreau sa inchei cu un sfat pentru barbati:
Femeile, ştiu ce simţi şi cât de mult, însă le face plăcere să te auda ca o spui cu voce tare:)

Cea mai importanta persoana din viata mea

S-a publicat 09/10/2012 de Rodica Mihaela

Simt ca mi-e greu cateodata, din ce in ce mai des, sa tin capul deasupra apei. Simt deseori ca inot impotriva curentului si asta ma oboseste teribil. Vreau mai mult timp pentru mine pentru ca petrec de 3 ori mai mult timp facand aceleasi lucruri care imi dadeau altadata ragaz sa respir. Sunt in permanenta cautare de sine pentru ca ma simt coplesita de orizontul fara speranta care imi invadeaza spatiul, de grija zilei de maine, de faptul ca nu stiu niciodata ce va urma. Vreau sa fac mai mult, mai bine, mai repede, dar cateodata simt ca am obosit.

Vreau  timp pentru mine: pentru visare, pentru pasiunile mele, pentru… nimic. Vreau sa am ragazul sa ma gandesc ce imi doresc pe mai departe. Vreau sa fiu implinita, multumita, in pace. Vreau sa las iubirea sa ia locul incordarii si grijilor pentru ca asta e starea de bine care imi da energia de a crea si a merge mai departe. E prea mult? Nu!

Care e mersul firesc al lucrurilor? Am facut cursuri de management-ul timpului si al emotiilor, etc., etc.. Am cautat sa aflu cum pot sa inmultesc timpul ca sa am din ce in ce mai mult timp pentru ceilalti si multe altele, dar sa imi mai ramana timp si pentru mine.
Si mai presus de toate am incercat sa nu uit care e cea mai importanta persoana din viata mea….EU!
Pentru ca daca am grija de mine si sunt fericita atunci transmit mai departe aceasta fericire, sunt o mama buna si un exemplu bun pentru fiul meu, pe care incerc sa-l invat ca in viata pot sa faci tot ce-ti doresti, sa visezi ,sa iubesti , trebuie doar sa incerci, sunt  o prietena buna , prin exemplul pozitiv pe care il dau , o iubita buna pentru ca pot sa  ma bucur de clipele petrecute in doi !