carti

Toate articolele etichetate carti

Recenzie: Verity de Colleen Hoover

S-a publicat 19/03/2020 de Rodica Mihaela

Dupa ce am citit Ugly Love de aceeasi autoare abia asteptam sa citesc Verity, crezand ca deja sunt familiarizata cu stilul ei, dar m-am inselat amarnic, pentru ca nimic nu m-a pregatit pentru Verity, o carte absolut zguduitoare cu un final neasteptat.

Am luat-o de pe Libris.ro pentru ca era la oferta(mai este si acum) si avea recenzii foarte bune, dar nu ma asteptam la suspans la superlativ si in nici un caz nu ma asteptam ca povestea sa ia o asemenea turnura neasteptata.

Lowen este o scriitoare debutanta care isi doreste mult mai mult de la viata si de la ea, decat are in momentul de fata, si ca sa fim draguti nu prea mai are mare lucru in afara unor datorii cu care a ramas dupa ce mama ei grav bolnava s-a stins, si a talentului ei(de care se indoieste din ce in ce mai mult) asa ca atunci cand Jeremy apare in viata ei intr-un mod neasteptat si ii face o propunere la fel de neasteptata nu are alta cale decat sa accepte.

Jeremy ii propune sa termine o serie de romane incepute de sotia lui Verity, o scriitoare celebra, care acum se afla tintuita la pat in urma unui grav accident de masina, fara mari sanse de recuperare.

Pentru asta Lowen, merge la vila lor si ramane acolo mult mai mult decat preconiza, in urma unor evenimente neasteptate: volumul mare de munca, descoperirea unei autobiografii, a faptului ca se indragosteste de Jeremy si ca nu are unde sa se duca in alta parte.

Incepe sa citeasca biografia, din care reiese ca Verity este o persoana absolut ingrozitoare, obsedata de sotul ei Jeremy si o mama oribila, care a incercat sa-si omoare copii(pentru ca ea si Jeremy au impreuna trei copii: doua fete gemene si un baiat) si chiar sa se sinucida.

Asa ca Lowen nu are nici o remuscare atunci cand lasa relatia cu Jeremy sa devina una intima, dar lucrurile se schimba atunci cand isi da seama ca e urmarita…

Si de aici povestea ia o turnura absolut terifianta.

Nu o sa va spun nici un cuvant in plus, ca sa pastrez misterul si sa nu va rapesc placerea de a descoperi singure cum se termina povestea.

Voi ati citit cartea? V-a placut? Ce mai cititi acum? Eu vreau sa citesc si romanul Fara speranta de aceeasi autoare.

Acum ca stam mai mult in casa avem nevoie de seri relaxate si relaxante cu carti bune, jocuri distractive, filme care sa ne inveseleasca si muzica antrenanta.

Recenzie: Ugly love de Colleen Hoover

S-a publicat 13/03/2020 de Rodica Mihaela

Am citit multe recenzii pe bloguri despre cartea asta si o aveam demult pe lista asa ca luna asta nu am mai stat pe ganduri si am luat-o de pe Libris.ro impreuna cu o alta carte de aceeasi autoare(abia cand au ajuns mi-am dat seama ca sunt de aceeasi autoare, dar nu-mi pare rau deloc, pentru ca ambele sunt senzationale).

Ugly love ne vorbeste despre fata urata a iubirii si despre ranile pe care ni le poate lasa o iubire imposibila sau una care se incheie tragic.

Tate Collins se muta cu fratele ei Corbin, pentru a deveni asistenta medicala si pentru ca momentan nu-si permite un apartament al ei. Si viata ei se schimba complet atunci cand il cunoaste pe Miles Archer, prietenul cel mai bun al fratelui ei si pilot de avion ca si el. Si se indragosteste fulgerator de el, chiar daca imprejurarile in care s-au intalnit nu au fost de bun augur.

Insa Miles nu-si doreste altceva de la Tate decat o relatie pur sexuala si ii spune asta. Ii spune clar ca el nu vrea o relatie sentimentala, nu vrea iubire, nu vrea complicatii, dar o vrea pe ea in patul lui, dupa o abstinenta auto impusa de 6 ani.

Tate spune da, pentru ca e indragostita de el si spera ca lucrurile sa se schimbe cu timpul, dar nu se intampla asa, pentru ca el refuza sa-i dezvaluie orice are legatura cu trecutul lui si cu ceea ce la facut sa ia aceasta decizie drastica, sa se pedepseasca si sa-si impietreasca inima pentru totdeauna.

Insa Tate banuieste ca e vorba despre o alta femeie si se intreaba in fiecare zi ce ia facut ea atat de rau incat la distrus si ia stins lumina din ochi.

Dar atunci cand ea incearca sa se aproopie de el si sa afle mai mult, el tace si pleaca, prin asta alungand-o si pe ea din viata si din patul lui, chiar daca simte ca a sta departe de el e cea mai grea decizie pe care a luat-o vreodata. Asa ca se muta si incearca sa uite, dar nu poate si intr-o zi el reapare la usa ei complet schimbat.

Eu v-am relatat intentionat doar o parte a povesti, dar va asigur ca merita sa o cititi pe toata, chiar daca e foarte dureroasa pe alocuri. Doar asa veti afla ce s-a intamplat in trecutul lui Miles si ii veti intelege comportamentul. Ba mai mult, veti avea parte de un final neasteptat.

Dupa ce am citit doua carti de Colleen Hoover va pot spune ca e o scriitoare extraordinara si ca imi plac foarte mult cartile ei si ma bucur ca am descoperit-o in sfarsit.

Acum vreau sa citesc si romanul Totul se termina cu noi, de aceeasi autoare. Voi ati citit vreo carte de-a ei? Va place stilul Young Adult?

Recenzie: Ce se intampla in iubire de Alain de Botton

S-a publicat 19/02/2020 de Rodica Mihaela

Imi plac cartile care te invata ceva, cartile care te imbogatesc sufleteste si pe care dupa ce le-ai terminat de citit le pui la indemana pentru ca sti ca o sa intinzi mana des dupa ele, iar Ce se intampla in iubire e o astfel de carte, pe care dupa ce o citesti nu mai esti aceeasi, pentru ca intelegi ca iubirea e mai presus de toate o „munca in echipa”.

Am luat aceasta carte de pe Libris fara mari asteptari, doar cu dorinta de a afla cum vede autorul relatia de cuplu.

„Ce se intampla in iubire este o poveste incitanta despre intalnirea dintre iluziile pe care ni le tesem si foarfeca realitatii.”

Rabih Khan si Kirsten McLelland s-au cunoscut cand erau amandoi destul de maturi ca sa stie ce-si doresc si chiar daca prima lor intalnire nu a avut nimic deosebit, se vor casatori, vor suferi, isi vor face adeseori griji in privinta banilor, li se va naste mai intai o fata, iar apoi un baiat, unul din ei va avea o aventura, vor exista perioade de plictiseala, uneori le va veni sa se omoare unul pe celalalt, si in cateva randuri, sa se sinucida. Abia asta va fi adevarata poveste de iubire.

„Exista, in perioada de inceput a iubirii, o doza de usurare pura, fiindca reusesti in fine sa dezvalui atat de mult din ceea ce trebuia tinut ascuns de dragul conventiilor. Putem recunoaste ca nu suntem atat de respectabili, de sobri, de echilibrati sau de „normali”pe cat ne considera societatea. Putem fi copilarosi, inventivi, nesabuiti, plini de speranta, cinici, fragili si toate la un loc-persoana iubita e capabila sa ne inteleaga si sa ne accepte in toate aceste ipostaze.”

Kirsten e o femeie careia ii place sa detina controlul, increzatoare, care castiga mai mult decat iubitul ei si a invatat de mica sa-si poarte singua de grija, dar atunci cand e in pat cu Rabih descopera ca ii place sa i se supuna, sa-i dea voie iubitului ei sa-i spuna ce sa faca si astfel sa-i ia de pe umeri raspunderea si posibilitatea de a alege.

„Jocul de-a supunerea si de-a dominarea, scenariile neconventionale, interesul fetisist pentru anumite cuvinte sau parti ale corpului,-toate ofera posibilitati de examinare ale unor dorinte care nu sunt pur si simplu ciudate, inutile sau usor dereglate. Ele ne pun la dispozitie scurte interludii utopice in care putem, cu ajutorul unui prieten rar si real, sa renuntam la mijloacele obisnuite de aparare si sa ne satisfacem dorinta de apropiere extrema si de acceptare reciproca-abia acesta este motivul adevarat, de natura psihologica, pentru care jocurile sunt pana la urma atat de incitante.”

Dar ce se intampla dincolo de asta? Vor rezista ei in fata provocarilor de zi cu zi? Este iubirea lor suficient de puternica ca sa treaca peste orice?

Veti afla raspunsul doar citind cartea pe care o gasiti pe Libris.ro.

Si daca va grabiti, mai puteti profita de promotia Happy 24 Hours -reduceri de pana la 90% la lichidari de stoc.

Voi ati citit cartea? Va tenteaza? Daca da, o gasiti acum doar in format eBook. Sau puteti alege carti romantice in Luna iubirii.

Recenzie: In spatele mastii de Emma Sayle

S-a publicat 12/02/2020 de Rodica Mihaela

Paseste intr-o lume in care femeile stabilesc si incalca toate regulile.

Am luat aceasta carte de pe Libris, pornind de la o discutie pe care am avut-o cu iubitul meu si bine am facut, pentru ca mi-a placut, mai ales ca este o poveste adevarata.

Emma Sayle e o femeie independenta si careia ii place sa se bucure de tot ce ii ofera viata, de la placerile obtinute in asternut pana la calatorii si experiente incitante si asa a fost mereu astfel incat tatal ei, Colonelul a avut mult de furca cu firea dezinhibata si in acelasi timp extrem de incapatanata a Emmei.

Si chiar daca ea acum parea ca se „cumintise” si avea o slujba plicticoasa ca PR, care nu o multumea deloc dar ii platea facturile, totul avea sa se schimbe odata cu o nunta din Ibiza la care a fost invitata si unde a vazut ce inseamna sa te bucuri de placeri sexuale intr-un mediu liber, unde toata lumea face doar ceea ce vrea si ce-i place fara nici o obligatie sau constrangere. Si atunci ia venit ideea clubului Killing Kittens-numele e o mica gluma la adresa unui anunt umanitar din 1996.

Si povestea incepe sa prinda contur la Londra cu un site si cateva reguli bine gandite care nu pot fi incalcate cu nici un chip, care poarta denumirea de cele 10 porunci ale clubului:

  1. Accesul permis numai membrilor(care erau selectati foarte atent)
  2. Femeile stabilesc regulile si numai femeile au voie sa le incalce
  3. Nu inseamna NU
  4. Barbatii nu au voie sa abordeze femeile. Ei trebuie sa astepte sa fie invitati sa abordeze o femeie sau sa se alature distractiei
  5. Daca in orice moment pe parcursul serii se intampla ceva neplacut, eu si echipa mea vrem sa fim informati
  6. Avem pretentia ca membrii clubului sa vegheze ei insisi la respectarea regulilor si vrem ca toata lumea sa se distreze excelent
  7. Daca va veti comporta respectand scopul si intentiile Killing Kittens vom avea cu totii parte de o experienta de neuitat
  8. Nu va uitati mastile! Accesul fara masca este interzis si ele trebuie purtate obligatoriu in primele ore(pana cand petrecerea se incinge prea tare)
  9. Accesul in locatie cu telefoane mobile, aparate foto sau camere de filmat este strict interzis
  10. Tinuta obligatori: sexy

Si cea mai importanta regula: Sunteti aici sa va distrati!

Si oamenii care veneau la petrecerile Killing Kittens chiar faceau asta, fara inhibitii. In spatele mastii erau liberi sa-si transforme fanteziile in realitate.

Insa Emma nu lua niciodata parte la „orgii”, dar asta nu inseamna ca ea nu avea parte de actiune alaturi de domni foarte interesanti si priceputi in ale amorului alaturi de care se simtea bine. Dar nu-i iubea, pentru ca barbatul vietii ei, Aiden, se mutase de curand in Australia asa ca ii despartea o distanta destul de mare, dar se iubeau la fel de mult si de fiecare data cand se revedeau iesea scantei.

Cum decurg petrecerile Killing Kittens, ce se mai intampla in viata Emmei si a familiei ei veti afla doar citind cartea, pentru ca unele lucruri isi pierd farmecul daca sunt explicate.

Si ce e si mai frumos, e faptul ca povestea e adevarata si acest club exista cu adevarat in Londra. Asa ca daca ajungeti acolo faceti o rezervare pe site: https://www.killingkittens.com.

Dare to be kitten!

Voi ati citit cartea? Ati merge la o astfel de petrecere?

P.S. Daca preferati cartile romantice, puteti profita de oferta Editurii Trei–2+1 gratis.

 

 

O zi de decembrie de Josie Silver

S-a publicat 28/12/2019 de Rodica Mihaela

Un barbat si o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat.

Atunci cand am citit aceste cuvinte pe coperta cartii O zi de decembrie pe Libris, mi-am dat seama ca trebuie sa citesc si cartea pentru ca parea scrisa pentru noi doi. Iar personajele par atat de reale, de credibile incat m-au prins cu totul in poveste.

Laurie James nu crede in dragoste la prima vedere pana intr-o zi cand din autobuzul cu care se indrepta spre casa il zareste pe el, barbatul vietii ei si chiar daca simte ca trebuie sa faca ceva atunci si acolo, nu face nimic, autobuzul pleaca din statie si ea il pierde pentru totdeauna pe cel de care s-a indragostit fulgerator, Si chiar daca il cauta un an de zile peste tot, nu-l gaseste si cand era gata sa se resemneze ce sa vezi, la usa ei apare chiar el, Jack, in calitate de iubit al celei mai bune prietene a lui Laurie.

Si de aici povestea se complica pentru ca nimeni nu vrea sa raneasca pe nimeni asa ca fiecare hotaraste sa-si vada de viata, in felul lui, chiar daca ambii recunosc in secret ca simt ceva unul pentru celalalt.

Dar daca s-ar afla adevarul prea multa lume ar avea de suferit si cel mai mult ar suferii Sarah, prietena cea mai buna a lui Laurie si iubita actuala a lui Jack , o tipa nemaipomenita, personajul care mi-a placut cel mai mult din carte.

„-Ne-a fost bine impreuna nu-i asa?

-Foarte bine, Sar. Un timp aproape perfecti.

-Unii oameni se multumesc cu aproape, multi oameni. Lumea e plina de cupluri aproape perfecte.

Sovaie, cautandu-mi chipul. O inteleg. Si eu sovai. Nu-mi pot inchipui cum va fi viata mea fara ea. Cine voi fi eu.

-E de ajuns pentru tine? o intreb si jur ca, daca imi zice da, o s-o iau acasa, o s-o duc in pat si imi va fi si mie de ajuns.

Nu-mi poate raspunde. Nu pentru ca nu stie ce sa zica, ci pentru ca stie ca, in clipa in care o sa-i iasa cuvintele pe gura, nu si le mai poate retrage.

-Am crezut ca ne vom iubi intotdeauna, Jack.

-Ne vom iubi, ii zic si simt cum incuviinteaza.

-Voi fi mereu mandru de tine, Sar. O sa-mi zic: Iat-o pe fata aia ametitoare care mi-a schimbat viata.

-Iar eu o sa-mi zic: Iata-l pe tipul ala stralucit care mi-a schimbat viata.

Plangem amandoi si ne tinem in brate pentru ultima oara.

-Nu ne putem parasi unul pe altul nici macar daca incercam. Voi fi mereu pe fundalul vietii tale, asa cum si tu vei fi mereu pe al meu. Suntem de prea mult timp prieteni ca sa ne oprim acum”.

„Josie Silver scrie cu o caldura atat de palpabila incat personajele ei iti intra in suflet si raman acolo mult timp dupa ce ai inchis cartea.“- Jill Santopolo

Asa cum spune si Marian Keyes: O zi de decembrie este o poveste de dragoste minunata! Eu as zice ca e cartea anului 2019. Pe mine una m-a cucerit si daca nu ati citit-o inca, va recomand sa o puneti pe lista pentru la anul. Acum o gasiti pe site doar in format eBook. Sau puteti alege una dintre cartile aflate in TOP 2019.

Voi ce carti v-ati propus sa cititi in 2020?

Recenzie: Una din noi e de prisos de Sidonia Dragusanu

S-a publicat 09/12/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand Raluca Gabriela Cincu, mi-a spus ca vrea sa-mi trimita cartea Sidoniei Dragusanu imediat dupa lansare, am fost foarte onorata si abia asteptam sa o descopar pe Sidonia si altfel decat in povestile pentru copii cum este cea despre care am scris asta vara aici.

Si nu am fost dezamagita pentru ca m-am regasit foarte mult in romanul Una din noi e de prisos, am regasit anii adolescentei mele pe care i-am petrecut la fel ca si Aurora, la internat, am regasit fiorii primei iubiri dar si dramele care la varsta aia frageda pareau un sfarsit de drum.

Mai mult decat atat, am fost foarte incantata ca fata Aurorei, poarta numele meu: Rodica, asta m-a facut sa ma simt personaj de roman.

Am citit scrisorile Aurorei catre Catrinel, cea mai buna prietena a ei, confidenta ei si persoana careia Aurora ii acorda cel mai mare credit, careia ii incredinta toata viata ei cu bune si cu rele, singura de altfel care stia si intelegea ce simte Aurora cu adevarat si chiar daca nu o aproba intotdeauna ii statea mereu alaturi in ciuda distantei si a preocuparilor diferite.

Aurora s-a indragostit pentru prima data, atunci cand era la inceputul vietii, tanara si frumoasa si a ales sa-i dedice cei mai frumosi ani din viata lui Sandu, un doctor fermecator, care nu a iubit-o si a parasit-o destul de repede pentru a se intoarce la marea lui dragoste.

Si cu toate astea el a ramas multi ani pentru Aurora, marea ei dragoste sau mai bine zis o obsesie pe care a intretinut-o voit multi ani si de care nu a scapat chiar daca s-a maritat cu un alt barbat si a avut un copil cu el. Pana intr-o zi cand a ajuns sa-i scrie lui Catrinel:

„E groaznic sa te simti deodata straina, sa simti chiar ca-i esti ostila omului pentru care ai tremurat, pentru care te-ai zbuciumat, care a fost toata viata ta ani de zile. E groaznic! Momentul asta de completa detasare este cel mai dureros din toata evolutia unei iubiri”.

Si atunci cand Aurora reuseste sa se desprinda in sfarsit de trecut si il gaseste pe barbatul vietii ei, razboiul ii desparte pentru ai scoate lui in cale o alta femeie care va fi pentru el ceea ce Aurora a fost pentru prima ei dragoste: femeia de prisos.

„Atunci am fost eu de prisos, acum a fost ea de prisos. In Univers, reteta echilibrului este probabil: pentru fiecare fericit, un nenorocit. In timp ce unii urca panta, altii o coboara. Apoi rolurile se schimba. Nu stiu de cate ori trebuie sa ne cedam locurile…Probabil, cat traim”.

Voi ati citit vreo carte scrisa de Sidonia Dragusanu? Daca nu o puteti descoperi aici, unde exista si un concurs in care puteti castiga o carte scrisa de Sidonia Dragusanu, la alegere. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti o scrisoare scrisa de mana pana pe 1 ianuarie 2020. Ce ziceti, acceptati provocarea? Eu ma apuc acum de scris scrisoarea pentru ca imi doresc cartea Moata, creata si grasu la bal, ca sa o donez unui copil.

Recenzie: Invata sa te bucuri de Frederic Lenoir

S-a publicat 02/12/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand am ales cartea Invata sa te bucuri de pe Libris.ro ma asteptam sa fie o carte vesela, care sa-mi ofere cateva trucuri despre cum sa fiu mereu bucuroasa, despre cum sa prelungesc bucuria, s.a.m.d. Cu alte cuvinte ma asteptam la o reteta pentru o viata frumoasa si in schimb am primit invataturi filozofice inspirate de Spinoza si Evanghelii.

Am aflat care este diferenta dintre placere si bucurie, despre faptul ca placerea este efemera si de cele mai multe ori ne poate dauna pe termen lung pe cand bucuria este mult mai intensa, mai profunda. Si chiar daca ambele sunt trecatoare, daca n-am cunoaste niciodata bucuria, am simti doar deznadejde, o stare de doliu si tristete profunda, care ne-ar seca de energie.

„Trebuie prelungita bucuria, iar tristetea scurtata, pe cat cu putinta”. Asta credeau toti marii filosofi ai lumii, precum Montaigne, Spinoza, Nietzsche si Bergson.

Bucuria nu se comanda ci se invita. Nu putem decide sa fim brusc bucurosi, pentru ca asa cum spunea DALAI LAMA: Bucuria este o putere, cultivati-o!

Insa cum putem face asta? Destul de simplu, trebuie doar sa fim atenti la ce se intampla in jur si sa avem inima deschisa:

  • sa fim atenti, sa privim natura, sa ne bucuram de gusturi, de un cantec, de mirosul unei flori
  • sa fim prezenti pentru ceilalti, oriunde am fi si orice am face
  • sa nu ne comparam niciodata cu ceilalti si sa nu fim gelosi pe succesul lor ci recunoscatori pentru ceea ce avem
  • sa facem eforturi pentru a ne indeplini dorintele si bucuria va veni ca o rasplata
  • sa nu mai incercam sa controlam totul in viata noastra, sa ne detasam si sa ne lasam in voia vietii
  • sa avem grija de noi si de corpul nostru, sa-i oferim si sa ne oferim placere
  • sa ne reatasam de oamenii dragi

„Sa-ti poti gasi bucuria in bucuria celuilalt: iata secretul fericirii”, pentru ca nici o fiinta omeneasca nu poate trai si creste fara iubire, fara legaturi afective cu ceilalti si cu lumea. Bucuriile copiilor sunt extraordinare. Ele apar din nimic si se manifesta spontan, entuziast, prin aplauze, tipete, hohote de ras, le vibreaza tot corpul si le stralucesc ochii. Este o bucurie autentica.

La fel se intampla si cu dragostea adevarata. Dar cum o recunoastem?

A iubi o persoana nu inseamna a o poseda, ci dimpotriva, a o lasa sa respire. A iubi pe cineva, nu inseamna a-l acapara si a-l determina sa devina dependent de noi, ci a dori ca el sa fie autonom. Gelozia, posesivitatea, frica de a-l pierde sunt pasiuni care paraziteaza, ba chiar distrug relatia de cuplu. Iubirea adevarata nu retine, ci elibereaza. Ea nu-l sufoca pe celalalt ci il invata sa respire mai bine. Ea stie ca partenerul nu ne apartine, ci ca el ni se daruieste in mod liber. Ii cautam prezenta, dar iubim, de asemenea, singuratatea pentru ca ea ne face sa apreciem si mai mult persoana iubita.

Chiar daca aceasta carte nu a fost asa cum ma asteptam sa fie mi-am propus sa citesc si alte carti scrise de Frederic Lenoir, pentru al intelege pe deplin.

Voi sunteti de acord cu marii filosofi? Cautati bucuria in mod constient sau lasati viata sa va surprinda?