carti

Toate articolele etichetate carti

Recenzie:Daca ar fi stiut…de Lisa Jackson

S-a publicat 21/10/2021 de Rodica Mihaela

247341750_4491909700845604_2531358980929928063_n

Astazi vreau sa va povestesc despre una dintre cartile noi aparute la editura Meteor Press, care a intrat rapid in topul preferintelor mele pe anul asta, pentru ca e o carte captivanta, incitanta cu un final neasteptat asa cum cred ca prefera orice cititor pasionat de literatura de suspans asa ca mine.

Daca ar fi stiut…ce o asteapta probabil ca Marla Cahill nu s-ar fi urcat niciodata in masina aia mergand spre o destinatie despre care se pare ca nu a spus nimanui, nici macar sotului ei Alex, cu care parea ca are casnicia perfecta. Dar oare asa sa fie?

Marla nu stie nimic, pentru ca dupa accidentul de masina avut in aceea noapte nu-si mai aminteste nici cum o cheama, e o femeie desfigurata, fara trecut si foarte multa lume bogata se perinda prin rezerva ei si se comporta ca si cum ar cunoaste-o si chiar le-ar pasa de ceea ce se intampla cu ea. Insa ea nu-si aminteste de nimeni, nici macar de propri ei copii si nu poate avea incredere in nimeni, pentru ca nu stie daca accidentul de masina a fost doar un accident sau daca cineva a incercat sa o omoare si mai ales nu stie cine era femeia din dreapta ei, care a murit pe loc.

„Fiori reci de oroare i se furisara incet in sus pe sira spinarii cand isi dadu seama ca nu-si putea aminti nici macar o singura clipa din anii ce insemnau viata ei. Era ca si cum ea n-ar fi existat niciodata.”

Un lucru e sigur insa…Marla trebuie sa gaseasca o cale sa-si revina si sa-si recupereze amintirile inainte sa i se intample ceva rau.

Aflata in vila ei izolata din San Francisco, Marla asteapta o minune care sa-i declanseze memoria si incearca sa revina la viata ei dinainte, dar e greu si in casa desi toata lumea se poarta bine cu ea, are sentimentul ca e o intrusa, ca locul ei nu e aici, ca e ceva in neregula cu ea, dar nu stie ce.

In tot acest timp un ucigas cu sange rece asteapta momentul perfect pentru a lovi…si se apropie fara ca nimeni sa stie si sa banuiasca ceva.

Cum se va sfarsi povestea, isi va recapata Marla memoria inainte sa i se intample ceva? Va suporta ea sa afle adevarul despre viata ei dinainte de accident? Veti afla raspunsul la toate aceste intrebari doar citind cartea Daca ar fi stiut…de Lisa Jackson, un nume nou in literatura de suspans romantic, dar care promite sa ne ofere carti care ne tin cu sufletul la gura, carti pe care trebuie sa le citim cu lumina aprinsa.

Voi ati citit cartea? Ce carti interesante ati mai citit in ultima vreme?

Leapsa cu si despre carti

S-a publicat 26/07/2021 de Rodica Mihaela

campanie carti

Am gasit aceasta leapsa pe blogul Illusion’s Street al Dianei Gole si mi-a placut foarte mult, chiar daca e mai veche, asa ca am preluat-o si eu sa vedem ce iese. 🙂

Când faci o pauza de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?

Folosesc un semn de carte!  Am destul de multe semne de carte, imprastiate peste tot prin casa, dar se mai intampla si sa nu le gasesc si atunci indoi paginile.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?

Daaa! Am primit de la Editura Meteor Press o carte care mi-a placut foarte mult, m-a impresionat profund si v-o recomand: Bunul doctor din Varsovia de Elisabeth Gifford. Gasiti recenzia aici.

Citești în baie?

Nuuu! Eu in baie am treaba, imi fac ritualul de frumusete, nu am timp sa citesc. Plus ca locuiesc intr-o casa aglomerata, deci mi-ar fi imposibil.

😆

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Da, am si scris vreo doua in adolescenta si le-am trimis la cateva edituri. Nu stiu cat de bune erau ca nu le-am pastrat. Am mai gasit doar o schita de roman de dragoste de la 16 ani.

Care este cartea ta preferată?

Nu pot alege doar una. Ador cărțile si imi place sa citesc carti cu subiecte diverse, de la Young Adult, la dezvoltare personala si chiar carti pentru copii.

Îți place să recitești cărți?

Nu prea. Doar daca nu am nici o carte noua in biblioteca. Dupa ce citesc cartile prefer sa fac schimb cu prietenele, sa le donez sau sa le vand. Pentru ca eu cred ca o carte tinuta in biblioteca, pe care nu o citeste nimeni, moare.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

Nu sunt genul careia sa-i placa sa se intalneasca cu autori, cu celebritati in general. Prefer anonimatul.🙂

Îți place să vorbești despre ceea ce citești și cu cine?

Nu prea vorbesc, decat daca sunt intrebata! Nu-mi place sa vorbesc cu oamenii in general. Prefer sa fac recenzii. 😆

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Coperta!

Care crezi că este o lectură „obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Nu exista lectura obligatorie. Cred ca trebuie sa citesti multe carti, cu subiecte diferite ca sa descoperi ce gen preferi.

Care este locul tău preferat pentru lectură?

Acasă, în pat.

Când citești, asculți muzica sau preferi liniștea?

Când citesc prefer să fiu doar eu și cuvintele, deci prefer liniștea!

Ai citit cărți în format electronic?

Nu. Prefer cartile in format fizic, sa le simt in mana, sa le miros.

Citești numai cărți cumpărate sau citești și cărți împrumutate?

În adolescenta citeam multe carti imprumutate de la biblioteca. Acum le prefer pe cele cumparate, primite sau imprumutate de la prietene.

Fă un top al celor mai bune 5 cărți/serii pe care le-ai citit vreodată.

Nu pot face un astfel de top. Pentru ca exista mult mai multe de 5 si cu siguranta le-as nedreptati. Imi plac cartile si nu pot sa aleg intre ele.

Acum va invit pe voi sa raspundeti la o intrebare care va place mai mult, in comentarii si/sau sa preluati leapsa si vreau sa va spun despre o campanie foarte faina organizata de Asociatia Charcot Marie Tooth Romania-Campania DizabilBook Donează cărți pentru dizabilitate.

Dacă aveti cărți pe care le-ati citit și considerati că nu le veti mai reciti sau biblioteca voastra este prea plină și doriti să eliberati spațiul, puteti sprijini campania, donând cărțile pentru a ajuta persoanele cu dizabilități. Mai multe detalii gasiti aici.

Recenzie: Bunul doctor din Varsovia de Elisabeth Gifford

S-a publicat 20/07/2021 de Rodica Mihaela

219430894_376525147471612_477141124957969727_n

„Nu lasi un copil bolnav singur sa infrunte intunericul, si nu abandonezi copiii in asemenea vremuri.” -Janusz Korczak

Am citit destul de multe carti despre lagare si despre oameni care au supravietuit acolo, dar cartea Bunul doctor din Varsovia e mai mult decat atat, e o declaratie de dragoste pentru copii si pentru viata.

Atunci cand am primit cartea de la Editura Meteor Press, am incercat sa ma pregatesc sufleteste pentru povestea pe care aveam sa o descopar pagina cu pagina, dar nimic nu te pregateste pentru ororile razboiului, pentru lagarele de exterminare si mai presus de toate, pentru suferinta indurata de copii intre anii 1939-1945.

Chiar daca razboiul era pe cale sa izbucneasca nu a putut opri povestea de dragoste dintre Misa si Sofia, o poveste inceputa timid si cu mici neintelegeri, dar care a devenit tot mai puternica cu fiecare zi care trecea, sub ochii doctorului Korczak, care avea grija de sute de copii intr-un orfelinat din Varsovia. Dar e impropriu spus orfelinat, pentru ca aici copii erau foarte fericiti, erau tratati cu dragoste si respect, primeau mancare buna si erau incurajati sa devina ceea ce isi doreau.

Misa si Sofia il ajutau pe doctorul Korczak sa aiba grija de copii si sa le asigure cele necesare, ii scoteau la plimbare si mergeau cu ei in tabara.

Insa totul s-a schimbat intr-o noapte atunci cand razboiul a inceput si bombardamentele au continuat zi si noapte distrugand Varsovia bucata cu bucata. Dar in ciuda bombardamentelor distrugatoare, Varsovia refuza sa se predea, spre furia lui Hitler.

Ororile au continuat cu impuscarea evreilor in plina strada, obligarea lor sa poarte insemnul Steaua lui David pe maneca hainei si interzicerea de a se amesteca cu polonezii, prin ridicarea unui zid dincolo de care nu aveau voie sa treaca si care a devenit ghetoul groazei, al foametei si al disperarii.

Ludwig Fischer, guvernatorul general al Varsoviei declara ca: Evreii trebuie sa se adapteze la toate conditiile si vom face tot posibilul sa le fie foarte greu…Ei vor pieri de foamete si saracie , si doar un cimitir va ramane din problema evreiasca.

Dar spiritul evreilor si al polonezilor care isi vedeau tara distrusa si prietenii omorati era departe de a fi infrant, pentru ca dragostea era mai puternica decat oricand, Misa si Sofia s-au casatorit iar doctorul Korczak isi continua misiunea de a avea grija de copii si de ai invata pe oameni cum sa inteleaga si sa iubeasca aceasta stare miraculoasa si creativa de tip „nu stiu” atunci cand este vorba despre cresterea copiilor-care sunt atat de plini de viata si de surprize uluitoare.

Daca vreti sa aflati ce s-a intamplat cu doctorul Korczac, cu copii de care avea grija, cu Misa si Sofia, va trebui sa cititi cartea Bunul doctor din Varsovia pe care o gasiti aici.

Voi ati citit cartea? Ce mai cititi zilele astea?

Recenzie: Gata de lupta de Ollie Ollerton

S-a publicat 16/07/2021 de Rodica Mihaela

217007242_536422997507771_8920997566277605074_n

„Acum este momentul trecerii la actiune. Dupa ce ati citit cartea asta, stabiliti-va un obiectiv, o provocare care sa va sperie putin.”

Am primit cartea Gata de lupta, acum ceva vreme de la Editura Meteor Press si mi-am promis ca luna asta o sa citesc mai mult si o sa termin toate cartile restante, uitate pe raft. Pana acum mi-a iesit asa ca putem declara luna iulie, luna cartilor. 🙂

Atunci cand m-am apucat de cartea asta nu eram in cea mai buna forma din punct de vedere al motivatiei, dar cu fiecare pagina imi dadeam seama ca nu sunt singura care pateste asta si ca nimeni nu-i perfect, trebuie doar sa faci tot ce poti mai bine in fiecare zi, sa tragi de tine chiar si in zilele in care nu prea ai chef si daca ceva nu-ti place sau nu-ti face bine, pur si simplu trebuie sa schimbi directia in care merge viata ta, pentru ca, daca tu nu faci asta, nimeni nu o va face pentru tine si nici nu trebuie. Asa ca ori esti gata de lupta, ori risti sa ramai intr-o gaura fara fund si sa te vaiti de acolo cat de nasoala e viata ta. Insa nimeni nu e responsabil pentru deciziile si actiunile tale in afara de tine.

Din cartea asta vei afla cum sa continui atunci cand esti cu moralul la pamant, cum sa preiei controlul si cum sa-ti transformi viata. Insa tine minte, ca nu e de ajuns sa iti doresti ceva, ca acel lucru sa se intample, trebuie ca tu sa faci sa se intample.

In carte vei gasi exercitii simple, care te vor ajuta sa te concentrezi asupra a ceea ce-ti doresti sa realizezi, pastrand o atitudine pozitiva.

Insa trebuie sa intelegi ca schimbarile nu se petrec peste noapte(cu exceptia unor miracole), ele necesita concentrare si stabilirea clara a directiei in care vrem sa mergem si a ceea ce ne dorim sa schimbam in viata noastra, urmata de pasii necesari pentru atingerea obiectivului pe care ni l-am propus.

Omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane, aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date…el decide cum va fi existenta lui, ce anume va deveni el in clipa urmatoare.

Omul este capabil sa schimbe in mai bine lumea si totodata este capabil sa se schimbe pe sine insusi in bine.

Voi citit carti de dezvoltare personala? Va ajuta sa vedeti altfel lucrurile? Daca va plac cartile de dezvoltare personala am pentru voi o lista de recomandari facuta de Ollie Ollerton:

  • Regula de 5 secunde de Mel Robbins
  • Omul in cautarea sensului vietii de Viktor E. Frankl
  • Fa-ti patul. Lucruri marunte care pot sa-ti schimbe viata…si, poate, lumea, de William H. McRaven

Recenzie: Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin

S-a publicat 07/07/2021 de Rodica Mihaela

213370627_965365814213609_2512268729288145004_n

Cartea Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin, pe care am primit-o acum ceva vreme de la Editura Meteor Press si nu am apucat sa o citesc pana acum, a fost pentru mine ca un dus rece, un dus care m-a ajutat sa inteleg ca realitatea in care traim noi nu e si realitatea din spatele cortinei acolo unde elitele lumii ne decid soarta si nu doar soarta noastra ci si pe a copiilor nostri.

Poate va intrebati cine e Daniel Estulin si de ce ar trebui sa luam cele spuse de el drept adevarate si nu doar niste teorii ale conspiratiei? Daniel Estulin este doctor in inteligenta conceptuala si colonel al contrainformatiilor militare rusesti, ba mai mult a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace.

Estulin afirma ca actuala criza a sanatatii cauzata de coronavirus este secundara, dar va accelera sfarsitul ciclului pe care il traim odata cu prabusirea pietelor si sfarsitul erei care a inceput cu acordurile de la Bretton Woods din 1944.

„Lumea traieste ultimele decenii relativ calme inainte de „criza Matrioska” care se pare ca va matura nu numai capitalismul cu tot cu sustinatorii sai ci intreaga civilizatie post-neolitica. Iar daca omenirea va reusi sa supravietuiasca, chiar daca va scadea la 1 miliard, din 8 miliarde cati suntem acum, noua civilizatie va trebui sa fie complet diferita”.

Ca sa supravietuim trebuie sa facem o promisiune: sa ne pregatim cat mai bine pentru a infrunta cataclismele globale cu demnitate, cu hotarare si cu forta, pentru ca atunci cand ne luam la tranta cu soarta nu mai conteaza decat problemele universale -viata, supravietuirea si moartea.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca, atunci cand ne vom confrunta cu auto-distrugerea, vom fi suficient de intelepti ca sa ne schimbam destinul, inlocuind paradigma actuala distructiva, care incearca sa consolideze un imperiu mondial si sa rezolve conflictele prin razboi, cu un exemplu moral care sa inspire imaginatia si sa dea speranta omenirii.

Nu va fi usor sa realizam aceasta schimbare, dar daca ar fi usor, oricine ar fi facut-o deja. Insa trebuie sa intelegem ca este lumea noastra si nu trebuie sa lasam istoria sa ne distruga.

„Trebuie sa facem o declaratie de principii. Acestia suntem noi! Asta este ceea ce reprezentam! Ne vom apara pana la capat prezentul si viitorul, caminul nostru planetar, viitorul copiilor si al nepotilor nostri. Ne vom apara dreptul de a trai in pace, de a ne simti protejati in casele noastre, pe strazile noastre, in orasele si in tarile noastre. De a putea sa ne educam copii. Trebuie sa credem in ceva. Sa nazuim spre ceva mai bun. Sa lucram in libertate si cu inspiratie, pentru a imbunatati viata tuturor oamenilor. Daca nu vom actiona cu intelepciune, daca nu vom avea o ideologie, daca vom fi lipsiti de cunostinte tehnice si stiintifice, nu vom putea construi o lume mai buna”.

Da, exista speranta.

Asa vreau sa inchei aceasta recenzie cu un fel de mantra care sa ne duca pe drumul cel bun si sa intelegem ca trebuie sa lasam ceva in urma pentru generatia urmatoare, sa le dovedim ca am existat.

Voi ati citit cartea? Va ingrijoreaza viitorul?

Recenzie: Cum sa imbratisezi un arici de Brad Wilcox si Jerrick Robbins

S-a publicat 17/06/2021 de Rodica Mihaela

200853478_488567162439557_829746663950114982_n

Atunci cand am primit cartea asta de la Editura Meteor Press, m-am bucurat foarte mult, pentru ca de curand am inceput sa fac colectie de carti pentru si despre adolescenti. Fiul meu are deja 10 ani si ma pregatesc pentru „petrecerea” care va urma si care am inteles ca e inevitabila, pentru ca nu e deloc usor sa fi adolescent in ziua de azi, de fapt nu era usor nici pe vremea noastra, doar ca era putin altfel. Eu am inceput deja sa recunosc semnele si gesturile care ma anunta ca adolescenta bate la usa si cartea asta mi-a linistit un pic temerile in privinta copilului pe cale sa devina adolescent.

Fiecare etapa din viata e si frumoasa si grea, dar odata ce trecem prin ea invatam multe lucruri despre noi si aflam ca a meritat.

Poate va intrebati ce legatura au aricii cu adolescentii…o sa va lamuresc imediat. 🙂

„Aricii sunt nocturni. Devin activi seara si isi petrec mare parte din zi dormind. Oare vi se pare ca seamana cu unii dintre adolescentii pe care ii cunoasteti sau ii aveti acasa? Aricii mananca mai mult insecte. Nu au o dieta prea echilibrata. Hmmmm…Aricilor nu le place sa fie inchisi in custi. Prefera sa se afle pe afara, colindand si explorand. Si acestea suna la fel de cunoscut, nu-i asa? Aricii si unii dintre adolescenti pot fi niste fiinte incapatanate, opunand rezistenta oricarei schimbari, dar spre deosebire de multi adolescenti, aricii sunt curati si nu prea miros. Sigur ca cea mai proeminenta caracteristica a aricilor sunt tepii lor ascutiti-niste peri aspri, ghimposi, care pot fi periculosi atunci cand sunt ridicati. Si adolescentii au niste mijloace de aparare asemanatoare”.

Trebuie sa respectati cateva reguli pentru a putea imbratisa un arici, respectiv un adolescent:

  • Nu purtati manusi, lasati-l sa va adulmece.
  • Nu va grabiti, lasati-l sa se relaxeze. Daca se face ghem si isi zbarleste tepii, ramaneti calmi si fiti rabdatori.
  • Riducati-l cu ambele maini de sub burta, care e acoperita cu perisori moi, nu cu tepi. Lasati-l sa va cerceteze si sa ajunga sa se simta mai confortabil in prezenta voastra.

Nu sunt multe reguli, dupa cum vedeti dar ele trebuie respectate cu sfintenie, daca vreti sa nu iesiti raniti din intalnirea cu un arici sau cu un adolescent.

Ca parinti, ne dorim foarte mult sa avem o relatie buna cu copii nostri, dar pentru asta trebuie sa trecem dincolo de zidurile pe care ei le ridica in adolescenta, sa aflam ce hobby-uri au si sa ne interesam de ele, pentru ca sunt foarte importante pentru copilul nostru si astfel aratam ca ne pasa de el.

Exista trei chei prin care le putem arata dragostea copiilor nostri: te iubesc, am incredere in tine si te respect, sunt cuvinte care folosite frecvent vor face comunicarea cu adolescentii mult mai usoara.

„Lumea adolescentilor e una dificila,

e plina de intuneric, durere si pacat.

Exista presiuni si din partea prietenilor, si a dusmanilor,

Ceea ce genereaza confuzie interioara.

Uneori vrei sa fugi si sa fii singur.

Atunci ai nevoie ca parintii sa-ti fie alaturi,

sa-ti linisteasca viata cand izbucnesc furtunile.

Dragi parinti, va rog sa nu uitati asta:

Pentru noi, fiecare zi e ca o lupta.

Cand adolescentii se afla in intuneric

Incercati doar sa ne ajutati sa vedem lumina.

                                                 Hector Lopez

In exterior, adolescentii pot parea plini de tepi si dificil de imbratisat, dar dincolo de acele scuturi ale lor ei au mare nevoie de a fi acceptati, doriti, iubiti.

Daca aveti si voi acasa un adolescent va recomand cartea asta si veti afla ca nu e atat de greu sa imbratisezi un arici, atata timp cat exista dragoste.

Cartea Cum sa imbratisezi un arici poate fi un inceput bun pentru o relatie plina de incredere si dragoste cu adolescentul din viata noastra.

Voi aveti acasa adolescenti? Cum va intelegeti cu ei?

In curs de aparitie: Bunul doctor din Varsovia de Elisabeth Gifford

S-a publicat 11/06/2021 de Rodica Mihaela

Bunul doctor din Varsovia

In curs de aparitie la editura Meteor Press: Bunul doctor din Varșovia de Elisabeth Gifford. Este istoria romanțată din spatele unei povesti reale despre doctorul polonez care a salvat mulți copii din mâinile naziștilor. Povestea a fost ecranizată de mai multe ori în decursul timpului.

Janusz Korczak(pseudonim adoptat după ce el a devenit un scriitor celebru în Polonia). Pe numele său adevărat Henry Goldszmit, s-a născut în 1879 ca fiu al unui avocat evreu bogat, care împreună cu soția sa frecventau deopotrivă prieteni polonezi și evrei în Varșovia de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Korczak a fost un pionier al bunăstării și psihologiei copilului. În tinerețea sa, la începutul secolului XX, el privise în jur și începuse să întrebe de ce erau nefericiți atâția copii.

Korczak i-a învățat pe copii și pe adulți să se trateze reciproc cu empatie. El era de acord să-i spună unui copil că era ocupat, cu scrisul sau cu cititul, ori că era pur și simplu obosit, așa încât copilul se putea eventual juca și singur pentru o vreme… dar rămânea totuși permanent disponibil și la vedere pentru ajutor și confort, dacă ar fi fost nevoie.

El a înțeles că atunci când națiunile decid să nu aibă grijă de copii, civilizația este pe punctul de a se dezintegra, adică exact ce s-a întâmplat când Reichul nazist a decis să ucidă mii de copii în 1942, la Varșovia, în Polonia și în toată Europa. Nu poate exista un contrast mai mare decât această decizie teribilă, comparativ cu voința lui Korczak de a proteja drepturile și fericirea copiilor săi, până chiar în ultimul moment când i-a însoțit în lagărul morții.

Pe mine ma pasioneaza si ma impresioneaza totodata povestile de viata adevarate, care sunt un exemplu peste timp ca oamenii pot fi foarte puternici, mult mai puternici decat credeau ca sunt inainte de a fi pusi in situatii limita.

O astfel de persoana este si eroul nostru, Korczak, care a hotarat sa lupte pana la capat pentru misiunea lui in aceasta viata: aceea de a salva copiii din lagarele de exterminare.

Abia astept sa citesc cartea asta si sa va povestesc si voua despre ea. Sunt sigura ca va fi o poveste pe care nu o vom uita toata viata!

Recenzie: Despre viata lui Moise de Sfantul Grigorie de Nyssa

S-a publicat 08/06/2021 de Rodica Mihaela

197719437_961890964647874_5092252381270976467_n

Aceasta carte despre viata lui Moise, este foarte diferita de tot ce am citit pana acum si de tot ce v-am povestit aici pe blog, pentru ca e o carte religioasa si destul de greu de citit de un profan ca mine. Asta a fost si motivul pentru care am amanat atat sa o citesc, chiar daca cei de la editura Meteor Press mi-au trimis-o de ceva timp. Insa nu am avut nici starea necesara pentru a intra in adancurile acestei carti si ai intelege mesajul. Este o carte pentru preoti, studenti la teologie, credinciosi si toti cei care sunt fascinati de misterele lumii si de filosofi.

Sau cum spune Sfantul Grigorie de Nyssa -„Celui ce tinde spre o viata mai inalta, cele spuse ii vor fi nu putine merinde in drumul spre adevarata intelepciune…

Viata desavarsita este aceea in care niciun hotar nu opreste inaintarea, ci cresterea spre mai bine a vietii savarsindu-se pururea, e un drum al sufletului spre desavarsire…

Cel ce s-a inaltat prin atatea urcusuri, de-a lungul intregii vieti nu a incetat de a se ridica iarasi mai presus de sine, pentru ca, precum socotesc, prin toate sa i se arate viata mai presus de nori si ca un meteor ce inainteaza in eterul inaltimii gandite cu mintea asemenea unui vultur”.

Mie mi-au placut mai mult capitolele In zorii gandirii umane si Parabola sau mitul pesterii, pentru ca trateaza credinta din punct de vedere al marilor filosofi ai lumii: Mircea Eliade, Aristotel, Kant, Socrate, Platon, s.a.m.d.

Un lucru e sigur: „Deasupra tuturor(zei si oameni) stapaneste inflexibila Moira, Destinul, in fata caruia si Zeus isi pleaca fruntea olimpiana. Este primul semn al aparitiei unei ordini in lume si alungarea capriciilor si hazardului care domneau pana atunci”.

Dar trebuie sa recunoastem ca meritul gandirii antice este acela de a fi cercetat totul, din care crestinismul a oprit ceea ce este bun, dupa sfatul intelept si indraznet al Apostolului: „Supuneti totul incercarii, pastrati ce e bine”.

La toate intrebarile si cautarile lumii antice, fie cea din Scriptura, fie cea din afara, este un singur raspuns pe care Hristos il da la Ospatul de Taina: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Voi cititi carti religioase? Cautati raspunsuri sau credeti fara a cerceta?

Recenzie: Marsul mortii prin Rusia de Klaus Willmann

S-a publicat 11/02/2021 de Rodica Mihaela

Marsul mortii prin Rusia este o carte exceptionala, care spune povestea unui om cu o tarie de caracter si o puritate sufleteasca care nu a putut fi alterata de experientele devastatoare prin care a trecut.

E povestea lui Lothar Herrmann, un soldat neamt, care a fost luat prizonier de razboi de rusi si a fost folosit la reconstruirea Uniunii Sovietice dupa razboi.

Pana acum am citit multe carti cu si despre prizonieri de razboi, despre efectele razboiului asupra celor care au luptat pe front, dar niciodata nu am citit o carte care sa spuna povestea si din perspectiva nemtilor, a celor care credeau ca ceea ce facea Hitler era un lucru bun si ca merita sa lupte pentru asta.

M-a impresionat cu atat mai mult cu cat povestea e adevarata si ne arata ca razboiul a distrus vietii indiferent de care parte a baricadei te aflai.

Lothar Hermann s-a nascut pe 24 septembrie 1920 in Wroclaw, Polonia, care pe atunci facea parte din estul Germaniei. A avut o copilarie normala si atunci cand parintii lui au divortat, un lucru rar in acele vremuri, a invatat sa se descurce singur si si-a ales meseria de zugrav si decorator, pentru care avea un real talent.

Muncea cu mult drag si atunci cand simtea ca nu mai are nimic de invatat intr-un loc, pleca mai departe, pentru ca isi dorea foarte mult sa vada lumea si sa aiba parte de cat mai multe experiente.

Si a colindat lumea pana cand a ajuns la familia Maier, unde locuia cu chirie, dar atat mama Maier, cat si fiica ei Kathi il tratau cu multa caldura si abia atunci a simtit ce inseamna cu adevarat sa faci parte dintr-o familie unita, care se apara reciproc si au grija unii de altii asa ca aceasta familie a devenit si familia lui.

Dar razboiul se apropia. Si Luther a fost si el inrolat in 1940. Insa si razboiul i se parea tot o aventura pentru ca nu luptau efectiv ci faceau instructie permanent. Pana in mai 1941 cand garnizoana a parasit Germania si s-a indreptat spre Romania, ca sa-i ajute pe romanii, care erau aliatii Germaniei in razboi.

Tot ce stia Lothar despre Romania era ca avea deschidere la Marea Neagra. Sederea lor in Romania a fost una buna, dar nu au stat prea mult aici si au pornit spre Basarabia.

Insa acolo au fost tradati de romani si luati prizonieri de rusi. Au fost dusi in lagarul de la marginea Brasovului, unde foamea si frigul erau permanente si conditiile de trai mizerabile.

Chiar daca in 1944 razboiul s-a terminat, prizonierii nu au fost eliberati ci au fost in continuare folositi la munci grele. Lother avea noroc cu meseria lui si ca se oferea voluntar la orice munca noua, pentru o portie de ciorba in plus. A si reusit sa evadeze la un moment dat din lagar, dar a fost prins destul de repede si dus intr-un alt lagar din Ucraina.

Insa a fost mutat si de acolo si sfarsitul toamnei anului 1948 la gasit intr-un lagar din Karaganda, unde rusii construisera un vast sistem de lagare in care multi nu au supravietuit, datorita foamei si frigului naprasnic.

Abia in octombrie 1949, Lothar a fost eliberat si s-a intors acasa, in Germania, la muntii lui dragi si la familia Maier, care il astepta cu bratele deschise. Si-a obtinut diploma de mester decorator, s-a casatorit cu o femeie buna si a avut un copil, deci povestea lui a avut un final fericit, datorita felului lui de a fi, a puterii interioare, a dorintei de a se reintoarce acasa cu orice pret.

„Nu voi uita niciodata anii pe care i-am petrecut in Rusia. Intotdeauna, in visele mele, va aparea un lagar sau altul, ca si peisajul mohorat al stepei. Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Nu sunt de acord. Amintirile despre razboi si prizonierat nu ma vor parasi niciodata”. Lother Herrmann

Voi ati citit cartea? Daca nu, o gasiti pe Meteor Press.  Imi puteti recomanda alte carti despre razboi?

Recenzie: Opriti trenul! de Geraldine McCaughrean

S-a publicat 30/12/2020 de Rodica Mihaela

Povestea cartii Opriti trenul! este povestea americanilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea atunci cand atrasi fiind de mirajul aurului si de promisiunea ca pot avea pamant atata timp cat ajung primii la el, multe familii si-au parasit locuintele unde o duceau extrem de greu, in cautarea unui vis frumos. Printre acestea s-a aflat si familia micutei Cissy Sissney, care alaturi de mama si de tatal ei a urcat in trenul Red Rock Runner si au pornit spre Florence, un loc de a carui existenta nici macar nu stiau pana atunci si nici nu aveau de ce, pentru ca acolo nu se afla nimic, in afara unor intinderi vaste de pamant si a cailor ferate. Iar tatal ei, care era un mare visator si-a imaginat un oras mare in jurul cailor ferate, un oras cu de toate: scoala, biserica, sala de spectacole, banca, magazin universal, brutarie si tot ce-i mai trebuie unui oras ca sa devina prosper. Si aveau toate sansele atata timp cat trenul trecea chiar prin mijlocul orasului, nu? Dar lucrurile nu au stat deloc asa, pentru ca cei de la caile ferate isi doreau sa detina monopolul si au incercat sa cumpere pamantul de la cei care au ajuns primi in Florence si atunci cand acestia au refuzat, pe motiv ca nu mai au unde sa se duca in alta parte, proprietarul cailor ferate a hotarat sa se razbune si sa lase orasul sa moara de la sine, pentru ca trenul Red Rock Runner nu va mai opri niciodata in Florence.

Dar locuitorii acestui oras nu au stat cu mainile in san si au incercat prin tot felul de metode mai mult sau mai putin disperate si civilizate sa opreasca trenul.

„Cum se termina o astfel de lupta? Cu un invins si un invingator? Nicidecum. Finalul luptei inseamna un castig pentru toata lumea. Inclusiv pentru copii, care ajung sa inteleaga ca pentru a iesi din situatii extraordinare trebuie sa iei masuri extraordinare”.

Mie mi-a placut mult de tot cartea scrisa cu atata maiestrie de Geraldine McCaughrean, castigatoare a numeroase premii pentru literatura dedicata copiilor.

Voi ati citit-o? Daca nu o gasiti la Meteor Press. Ce carti bune ati mai citit sau primit zilele astea?