Cu si despre carti

Toate articolele din categoria Cu si despre carti

Recenzie: Craciunul-Colectia de povesti magice

S-a publicat 03/01/2020 de Rodica Mihaela

A trecut si Craciunul si am intrat in noul an cu bine, plini de speranta si iubire ceea ce va doresc si voua ca sa putem sa ne auzim, citim, sfatuim tot anul.

In decembrie am luat doua carti de pe Libris, una pentru mine si una pentru Dragos. De data asta am ales o carte cu povesti de Craciun pentru ca nu aveam nici una, de fapt nu mai aveam nici o carte de povesti in casa, fiindca am preferat sa le donam anul trecut, el nefiind prea atras de carti deocamdata. Asa ca dupa ce am cautat mult pe site am gasit aceasta carte minunata si frumos ilustrata cu povestile minunate ale lui Mos Craciun.

Craciunul-colectia de povesti magice, contine patru povesti cu si despre magia Craciunului, Mos Craciun, prietenie si iubire.

  • Ingerii Craciunului, sunt ajutoarele de nadejde a lui Mos Craciun, cei care il ajuta cu cadourile si cu praful magic pe care il presara peste sania lui Mos Craciun si astfel devine usoara ca fulgul si poate sa zboare. Oriunde zboara Mos Craciun, ingerii il urmeaza. Ei verifica lista mosului, au grija ca totul sa decurga fara greseala si toate opririle sa fie facute. Praful magic al ingerilor este foarte folositor. Presarat peste locurile inguste, face ca mosul sa poata patrunde prin fiecare usa sau fereastra, sa intre in orice casa si sa nu intarzie.
  • Cum a fost salvat Craciunul-e despre o familie de ursi si despre cum mosul a avut un accident cu sania si cum familia de ursi la salvat, l-au adapostit in casa lor si i-au dat haine curate. Si dupa ce a plecat Mos Craciun ia aparut in vis ursuletului care il salvase si ia zis: „Iti multumesc copilul meu! Pentru ca m-ai salvat, te voi ajuta si eu sa treci peste toate obstacolele din viata ta. Sa ii ajuti in continuare pe cei care au nevoie de tine! Voi fi foarte fericit sa te revad.
  • Craciunul cangurilor, e povestea unei familii de canguri a carei vedeta e Alice Springs, o senzatie a golfului si vedeta a fotbalului. E  cea mai faimoasa din lume. Ea a venit acasa, in Australia pentru a sarbatori Craciunul in familie. Aici Mos Craciun aduce daruri cu masina, pentru ca nu este zapada.
  • Omul de zapada si Craciunul, e povestea omului de zapada pe care trei prieteni buni l-au construit pentru Craciun. Copiii i-au pus doi nasturi in loc de ochi, un morcov in loc de nas, i-au desenat un zambet larg si l-au imbracat cu palarie si fular.

Atat de mult ne-a placut cartea asta cu povesti magice incat anul asta vrem sa mai luam si altele. AICI gasiti si alte povesti la fel de frumoase!

Voi le-ati citit copiilor povesti de Craciun? Aveti o carte preferata?

O zi de decembrie de Josie Silver

S-a publicat 28/12/2019 de Rodica Mihaela

Un barbat si o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat.

Atunci cand am citit aceste cuvinte pe coperta cartii O zi de decembrie pe Libris, mi-am dat seama ca trebuie sa citesc si cartea pentru ca parea scrisa pentru noi doi. Iar personajele par atat de reale, de credibile incat m-au prins cu totul in poveste.

Laurie James nu crede in dragoste la prima vedere pana intr-o zi cand din autobuzul cu care se indrepta spre casa il zareste pe el, barbatul vietii ei si chiar daca simte ca trebuie sa faca ceva atunci si acolo, nu face nimic, autobuzul pleaca din statie si ea il pierde pentru totdeauna pe cel de care s-a indragostit fulgerator, Si chiar daca il cauta un an de zile peste tot, nu-l gaseste si cand era gata sa se resemneze ce sa vezi, la usa ei apare chiar el, Jack, in calitate de iubit al celei mai bune prietene a lui Laurie.

Si de aici povestea se complica pentru ca nimeni nu vrea sa raneasca pe nimeni asa ca fiecare hotaraste sa-si vada de viata, in felul lui, chiar daca ambii recunosc in secret ca simt ceva unul pentru celalalt.

Dar daca s-ar afla adevarul prea multa lume ar avea de suferit si cel mai mult ar suferii Sarah, prietena cea mai buna a lui Laurie si iubita actuala a lui Jack , o tipa nemaipomenita, personajul care mi-a placut cel mai mult din carte.

„-Ne-a fost bine impreuna nu-i asa?

-Foarte bine, Sar. Un timp aproape perfecti.

-Unii oameni se multumesc cu aproape, multi oameni. Lumea e plina de cupluri aproape perfecte.

Sovaie, cautandu-mi chipul. O inteleg. Si eu sovai. Nu-mi pot inchipui cum va fi viata mea fara ea. Cine voi fi eu.

-E de ajuns pentru tine? o intreb si jur ca, daca imi zice da, o s-o iau acasa, o s-o duc in pat si imi va fi si mie de ajuns.

Nu-mi poate raspunde. Nu pentru ca nu stie ce sa zica, ci pentru ca stie ca, in clipa in care o sa-i iasa cuvintele pe gura, nu si le mai poate retrage.

-Am crezut ca ne vom iubi intotdeauna, Jack.

-Ne vom iubi, ii zic si simt cum incuviinteaza.

-Voi fi mereu mandru de tine, Sar. O sa-mi zic: Iat-o pe fata aia ametitoare care mi-a schimbat viata.

-Iar eu o sa-mi zic: Iata-l pe tipul ala stralucit care mi-a schimbat viata.

Plangem amandoi si ne tinem in brate pentru ultima oara.

-Nu ne putem parasi unul pe altul nici macar daca incercam. Voi fi mereu pe fundalul vietii tale, asa cum si tu vei fi mereu pe al meu. Suntem de prea mult timp prieteni ca sa ne oprim acum”.

„Josie Silver scrie cu o caldura atat de palpabila incat personajele ei iti intra in suflet si raman acolo mult timp dupa ce ai inchis cartea.“- Jill Santopolo

Asa cum spune si Marian Keyes: O zi de decembrie este o poveste de dragoste minunata! Eu as zice ca e cartea anului 2019. Pe mine una m-a cucerit si daca nu ati citit-o inca, va recomand sa o puneti pe lista pentru la anul. Acum o gasiti pe site doar in format eBook. Sau puteti alege una dintre cartile aflate in TOP 2019.

Voi ce carti v-ati propus sa cititi in 2020?

Recenzie: Una din noi e de prisos de Sidonia Dragusanu

S-a publicat 09/12/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand Raluca Gabriela Cincu, mi-a spus ca vrea sa-mi trimita cartea Sidoniei Dragusanu imediat dupa lansare, am fost foarte onorata si abia asteptam sa o descopar pe Sidonia si altfel decat in povestile pentru copii cum este cea despre care am scris asta vara aici.

Si nu am fost dezamagita pentru ca m-am regasit foarte mult in romanul Una din noi e de prisos, am regasit anii adolescentei mele pe care i-am petrecut la fel ca si Aurora, la internat, am regasit fiorii primei iubiri dar si dramele care la varsta aia frageda pareau un sfarsit de drum.

Mai mult decat atat, am fost foarte incantata ca fata Aurorei, poarta numele meu: Rodica, asta m-a facut sa ma simt personaj de roman.

Am citit scrisorile Aurorei catre Catrinel, cea mai buna prietena a ei, confidenta ei si persoana careia Aurora ii acorda cel mai mare credit, careia ii incredinta toata viata ei cu bune si cu rele, singura de altfel care stia si intelegea ce simte Aurora cu adevarat si chiar daca nu o aproba intotdeauna ii statea mereu alaturi in ciuda distantei si a preocuparilor diferite.

Aurora s-a indragostit pentru prima data, atunci cand era la inceputul vietii, tanara si frumoasa si a ales sa-i dedice cei mai frumosi ani din viata lui Sandu, un doctor fermecator, care nu a iubit-o si a parasit-o destul de repede pentru a se intoarce la marea lui dragoste.

Si cu toate astea el a ramas multi ani pentru Aurora, marea ei dragoste sau mai bine zis o obsesie pe care a intretinut-o voit multi ani si de care nu a scapat chiar daca s-a maritat cu un alt barbat si a avut un copil cu el. Pana intr-o zi cand a ajuns sa-i scrie lui Catrinel:

„E groaznic sa te simti deodata straina, sa simti chiar ca-i esti ostila omului pentru care ai tremurat, pentru care te-ai zbuciumat, care a fost toata viata ta ani de zile. E groaznic! Momentul asta de completa detasare este cel mai dureros din toata evolutia unei iubiri”.

Si atunci cand Aurora reuseste sa se desprinda in sfarsit de trecut si il gaseste pe barbatul vietii ei, razboiul ii desparte pentru ai scoate lui in cale o alta femeie care va fi pentru el ceea ce Aurora a fost pentru prima ei dragoste: femeia de prisos.

„Atunci am fost eu de prisos, acum a fost ea de prisos. In Univers, reteta echilibrului este probabil: pentru fiecare fericit, un nenorocit. In timp ce unii urca panta, altii o coboara. Apoi rolurile se schimba. Nu stiu de cate ori trebuie sa ne cedam locurile…Probabil, cat traim”.

Voi ati citit vreo carte scrisa de Sidonia Dragusanu? Daca nu o puteti descoperi aici, unde exista si un concurs in care puteti castiga o carte scrisa de Sidonia Dragusanu, la alegere. Tot ce trebuie sa faceti este sa trimiteti o scrisoare scrisa de mana pana pe 1 ianuarie 2020. Ce ziceti, acceptati provocarea? Eu ma apuc acum de scris scrisoarea pentru ca imi doresc cartea Moata, creata si grasu la bal, ca sa o donez unui copil.

Recenzie: Invata sa te bucuri de Frederic Lenoir

S-a publicat 02/12/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand am ales cartea Invata sa te bucuri de pe Libris.ro ma asteptam sa fie o carte vesela, care sa-mi ofere cateva trucuri despre cum sa fiu mereu bucuroasa, despre cum sa prelungesc bucuria, s.a.m.d. Cu alte cuvinte ma asteptam la o reteta pentru o viata frumoasa si in schimb am primit invataturi filozofice inspirate de Spinoza si Evanghelii.

Am aflat care este diferenta dintre placere si bucurie, despre faptul ca placerea este efemera si de cele mai multe ori ne poate dauna pe termen lung pe cand bucuria este mult mai intensa, mai profunda. Si chiar daca ambele sunt trecatoare, daca n-am cunoaste niciodata bucuria, am simti doar deznadejde, o stare de doliu si tristete profunda, care ne-ar seca de energie.

„Trebuie prelungita bucuria, iar tristetea scurtata, pe cat cu putinta”. Asta credeau toti marii filosofi ai lumii, precum Montaigne, Spinoza, Nietzsche si Bergson.

Bucuria nu se comanda ci se invita. Nu putem decide sa fim brusc bucurosi, pentru ca asa cum spunea DALAI LAMA: Bucuria este o putere, cultivati-o!

Insa cum putem face asta? Destul de simplu, trebuie doar sa fim atenti la ce se intampla in jur si sa avem inima deschisa:

  • sa fim atenti, sa privim natura, sa ne bucuram de gusturi, de un cantec, de mirosul unei flori
  • sa fim prezenti pentru ceilalti, oriunde am fi si orice am face
  • sa nu ne comparam niciodata cu ceilalti si sa nu fim gelosi pe succesul lor ci recunoscatori pentru ceea ce avem
  • sa facem eforturi pentru a ne indeplini dorintele si bucuria va veni ca o rasplata
  • sa nu mai incercam sa controlam totul in viata noastra, sa ne detasam si sa ne lasam in voia vietii
  • sa avem grija de noi si de corpul nostru, sa-i oferim si sa ne oferim placere
  • sa ne reatasam de oamenii dragi

„Sa-ti poti gasi bucuria in bucuria celuilalt: iata secretul fericirii”, pentru ca nici o fiinta omeneasca nu poate trai si creste fara iubire, fara legaturi afective cu ceilalti si cu lumea. Bucuriile copiilor sunt extraordinare. Ele apar din nimic si se manifesta spontan, entuziast, prin aplauze, tipete, hohote de ras, le vibreaza tot corpul si le stralucesc ochii. Este o bucurie autentica.

La fel se intampla si cu dragostea adevarata. Dar cum o recunoastem?

A iubi o persoana nu inseamna a o poseda, ci dimpotriva, a o lasa sa respire. A iubi pe cineva, nu inseamna a-l acapara si a-l determina sa devina dependent de noi, ci a dori ca el sa fie autonom. Gelozia, posesivitatea, frica de a-l pierde sunt pasiuni care paraziteaza, ba chiar distrug relatia de cuplu. Iubirea adevarata nu retine, ci elibereaza. Ea nu-l sufoca pe celalalt ci il invata sa respire mai bine. Ea stie ca partenerul nu ne apartine, ci ca el ni se daruieste in mod liber. Ii cautam prezenta, dar iubim, de asemenea, singuratatea pentru ca ea ne face sa apreciem si mai mult persoana iubita.

Chiar daca aceasta carte nu a fost asa cum ma asteptam sa fie mi-am propus sa citesc si alte carti scrise de Frederic Lenoir, pentru al intelege pe deplin.

Voi sunteti de acord cu marii filosofi? Cautati bucuria in mod constient sau lasati viata sa va surprinda?

Recenzie: Luna din palat de Weina Dai Randel

S-a publicat 19/11/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand am ales Luna din palat de Weina Dai Randel de pe Libris am facut-o din pura curiozitate pentru ca nu am mai citit nici un roman despre dinastiile din China si nu stiam nimic despre viata si obiceiurile imparatului Taizong si ale celorlalti de la palat, printre care si tanara Mei care ajunge la palat intr-o imprejurare nefericita pentru ea, dupa moartea tatalui ei dar e hotarata sa faca tot ce poate ca sa intre in gratiile imparatului, chiar daca are doar doisprezece ani, pentru ca asta a fost ultima dorinta a tatalui ei si in plus vrea sa-si ajute mama, sa o scape de saracie.

Insa cum va face asta, pentru ca ea nu e decat o fetita isteata, care a citit mult, dar nu stie nimic despre regulile de la palat si nici cum sa faca sa-l cucereasca pe imparat, pe care nu la vazut niciodata si sansele de al vedea vreodata sunt foarte slabe pentru ca doamnele aveau acces la imparat in functie de rang si erau destul de multe, dupa cum veti vedea:

  • cel mai inalt rang il avea imparateasa, care murise in urma cu un an apoi urmau:
  • doamnele consoarte
  • doamnele de rangul doi numite si cele patru Doamne
  • doamnele de rangul trei numite Doamne de Onoare
  • doamnele de rangul patru-Frumusetile
  • doamnele de rangul cinci –Gratiile
  • doamnele de rangul sase-Talentatele
  • doamnele de rangul sapte-Artistele
  • doamnele de rangul opt numite Yunu
  • si cele de rangul noua numite Cainu

Imparatul avea la dispozitie o armata formata numai din femei si in fiecare an chema alte si alte fecioare la palat sa-l slujeasca. Si puteau sa treaca ani la rand pana sa o cheme pe vreuna dintre ele. Unele nu au fost chemate niciodata de imparat.

Mei si celelalte fete locuiau in curtea concubinelor, o curte separata de cea a doamnelor cu titluri nobiliare si aici nu era vazuta si nu vedea pe nimeni. Singura ei sansa de a fi remarcata de imparat era o zi pe an-ziua de nastere a imparatului atunci cand toti de la palat indiferent de rang ii trimiteau daruri, dar Mei nu avea nimic de daruit asa ca ia trimis o ghicitoare, care ia atras atentia imparatului si a convocat-o la el, dar o alta femeie ia luat atat locul cat si darul si a devenit Adorata, titlu onorific, neoficial ce o desemna pe femeia care castiga favorurile imparatului si se bucura de daruri si privilegii la fel ca doamnele de rang inalt.

Mei nu s-a lasat infranta si a continuat sa spere ca intr-o zi va ajunge la imparat si chiar s-a intamplat asta, dar cu ce pret. pentru ca intre timp ea se indragostise de Pheasant si acum era sfasiata intre datoria fata de parintii ei si dragostea pentru barbatul care ii aducea fericirea si o numea Luna din palat.

Cand in sfarsit Mei a ajuns concubina imparatului a aflat ca el nu e deloc barbatul puternic si mandru care parea din afara ci un barbat bantuit de demonii trecutului, neputincios si manios, un barbat care avea drept de viata si de moarte asupra tuturor si il folosea oricand avea el chef.

Ce se va intampla cu tanara si idealista Mei? Ce se va alege de dragostea ei pentru Pheasant? Cum va fi viata ei la palat? Veti afla toate aceste raspunsuri doar citind cartea pe care o gasiti pe Libris.ro in sectiunea Beletristica, atat in format fizic cat si in format digital. Tot ce pot sa va spun este ca nu veti ghici niciodata finalul povestii. 🙂

Voi ati citit cartea? Ce carte aveti acum pe noptiera?

Recenzie: In tara norului alb de Sarah Lark

S-a publicat 17/10/2019 de Rodica Mihaela

De data asta am ales o carte care este prima parte a trilogiei: In tara norului alb de Sarah Lark si acum ca am terminat-o de citit abia astept sa le citesc si pe celelalte doua care fac parte din aceasta trilogie.

„Londra, anul 1852. Doua tinere pornesc la drum spre Noua Zeelanda pentru a se casatori cu doi barbati aproape necunoscuti. Gwyneira, fiica unui lord, fascinata de cartile de aventuri este „castigata” la carti de un bogat „baron al oilor” pentru fiul sau Lucas, iar Helen, o guvernanta cu educatie aleasa spera sa-l gaseasca acolo pe gentlemanul-fermier care a vrajit-o cu scrisoarile lui pline de sensibilitate”.

Cele doua tinere devin cele mai bune prietene pe vaporul care le duce spre destinul lor si odata ajuse acolo vor afla ca nu e nici pe departe asa cum si-au imaginat ele.

Totul e lipsit de romantism iar greutatile se tin lant dar asta nu le face sa renunte pe niciuna, ba dimpotriva, le indarjeste si le face mai puternice.

In timp ce Gwyn isi da seama cu tristete si deznadejde ca sotul ei Lucas nu e atras deloc de femei si ca socrul ei nu va renunta cu nici un chip la ideea de a avea un mostenitor, Helen se lupta cu saracia si cu lipsa de romantism si de empatie a sotului ei.

Pana la urma viata le daruieste copii, lui Gwyn o fata, o copie fidela a mamei ei si la fel de curajoasa si un baiat pe care ea nu la dorit si nu il va iubi niciodata si lui Helen un baiat, care seamana atat de mult cu mama lui si nu se poate adapta la viata de la ferma incat fuge de acasa imediat ce devine major.

Dar lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple cum par si cele doua femei vor trece prin multe, vor invata sa urasca si sa iubeasca deopotriva inainte sa primeasca o a doua sansa.

Eu abia astept sa citesc continuarea ca sa aflu ce s-a mai intamplat cu cele doua femei si cu urmasii lor dar pana atunci va recomand sa intrati pe Libris, pentru ca Nemira are o oferta foarte faina: cumperi 3 carti si platesti doar 2.

Voi ati citit aceasta trilogie? V-a placut? Daca v-am facut curioase in privinta cartii o puteti comanda acum cu transport gratuit.

Recenzie: Hotul de carti de Markus Zusak

S-a publicat 04/10/2019 de Rodica Mihaela

Atunci cand am ales Hotul de carti de pe Libris ma asteptam la o poveste interesanta, dar nicidecum la o poveste spusa din perspectiva mortii cu M mare.

Sunt bantuita de oameni

Liesel Meminger era doar o fetita atunci cand lumea ei s-a prabusit si s-a schimbat iremediabil, odata cu moartea fratelui ei mai mic intr-un vagon de tren care ii ducea departe de cuvantul Kommunist si de ororile pe care Hitler le pregatea pe teritoriul Germaniei.

Ea a ajuns la o familie sociala si chiar daca la inceput ar fi dat orice sa plece de acolo, dupa un timp a invatat sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, Hans Hubermann, un om bun cu ochi de argint, a descoperit o alta lume, lumea magica a cuvintelor si si-a facut un prieten bun Rudy Steiner, alaturi de care juca fotbal si fura mere, cartofi si carti.

Dar intr-o zi in viata lor, a lui Liesel si a familiei ei intra Max Vanderburg, un tanar evreu care a scapat de furia Fuhrerului datorita unor lucruri neprevazute care se petrecusera cand el era doar un copil: un barbat invata sa cante la acordeon, cel care il invata sa cante ii salveaza viata, o promisiune facuta unei femei disperate.

Era anul 1939 si moartea era peste tot in Germania nazista, oamenii care nu aveau trasaturi ariene erau vanati si dusi in lagare de exterminare precum Dachau. Razboiul incepuse si nu avea sa-i ocoleasca mult timp nici pe locuitorii din strada Himmel, nr. 33, care acum devenisera mai uniti ca niciodata pentru ca aveau ascuns in pivnita un mare secret, care odata dezvaluit i-ar fi dat pe mana nazistilor si nu ii astepta decat moartea sau lagarele de exterminare.

Insa sunt oameni si comit greseli, greseli care ii vor costa scump. Cat de scump veti afla doar citind aceasta carte despre curaj, dragostea de carti si de oameni, despre puterea cuvintelor.

Hotul de carti a fost ecranizata si sunt curioasa daca voi ati citit cartea sau ati vazut filmul?

Ce alte carti aveti pe lista? Eu vreau sa citesc si Mesagerul scrisa de aceelasi Markus Zusak.