recenzie

Toate articolele etichetate recenzie

Recenzie: Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin

S-a publicat 07/07/2021 de Rodica Mihaela

213370627_965365814213609_2512268729288145004_n

Cartea Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin, pe care am primit-o acum ceva vreme de la Editura Meteor Press si nu am apucat sa o citesc pana acum, a fost pentru mine ca un dus rece, un dus care m-a ajutat sa inteleg ca realitatea in care traim noi nu e si realitatea din spatele cortinei acolo unde elitele lumii ne decid soarta si nu doar soarta noastra ci si pe a copiilor nostri.

Poate va intrebati cine e Daniel Estulin si de ce ar trebui sa luam cele spuse de el drept adevarate si nu doar niste teorii ale conspiratiei? Daniel Estulin este doctor in inteligenta conceptuala si colonel al contrainformatiilor militare rusesti, ba mai mult a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace.

Estulin afirma ca actuala criza a sanatatii cauzata de coronavirus este secundara, dar va accelera sfarsitul ciclului pe care il traim odata cu prabusirea pietelor si sfarsitul erei care a inceput cu acordurile de la Bretton Woods din 1944.

„Lumea traieste ultimele decenii relativ calme inainte de „criza Matrioska” care se pare ca va matura nu numai capitalismul cu tot cu sustinatorii sai ci intreaga civilizatie post-neolitica. Iar daca omenirea va reusi sa supravietuiasca, chiar daca va scadea la 1 miliard, din 8 miliarde cati suntem acum, noua civilizatie va trebui sa fie complet diferita”.

Ca sa supravietuim trebuie sa facem o promisiune: sa ne pregatim cat mai bine pentru a infrunta cataclismele globale cu demnitate, cu hotarare si cu forta, pentru ca atunci cand ne luam la tranta cu soarta nu mai conteaza decat problemele universale -viata, supravietuirea si moartea.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca, atunci cand ne vom confrunta cu auto-distrugerea, vom fi suficient de intelepti ca sa ne schimbam destinul, inlocuind paradigma actuala distructiva, care incearca sa consolideze un imperiu mondial si sa rezolve conflictele prin razboi, cu un exemplu moral care sa inspire imaginatia si sa dea speranta omenirii.

Nu va fi usor sa realizam aceasta schimbare, dar daca ar fi usor, oricine ar fi facut-o deja. Insa trebuie sa intelegem ca este lumea noastra si nu trebuie sa lasam istoria sa ne distruga.

„Trebuie sa facem o declaratie de principii. Acestia suntem noi! Asta este ceea ce reprezentam! Ne vom apara pana la capat prezentul si viitorul, caminul nostru planetar, viitorul copiilor si al nepotilor nostri. Ne vom apara dreptul de a trai in pace, de a ne simti protejati in casele noastre, pe strazile noastre, in orasele si in tarile noastre. De a putea sa ne educam copii. Trebuie sa credem in ceva. Sa nazuim spre ceva mai bun. Sa lucram in libertate si cu inspiratie, pentru a imbunatati viata tuturor oamenilor. Daca nu vom actiona cu intelepciune, daca nu vom avea o ideologie, daca vom fi lipsiti de cunostinte tehnice si stiintifice, nu vom putea construi o lume mai buna”.

Da, exista speranta.

Asa vreau sa inchei aceasta recenzie cu un fel de mantra care sa ne duca pe drumul cel bun si sa intelegem ca trebuie sa lasam ceva in urma pentru generatia urmatoare, sa le dovedim ca am existat.

Voi ati citit cartea? Va ingrijoreaza viitorul?

Recenzie: O viata secreta de Benjamin Weiser

S-a publicat 24/05/2021 de Rodica Mihaela

191260792_576493496664061_2849227091246456036_n

Atunci cand am primit cartea O viata secreta de la Editura Meteor Press am fost sigura ca o sa-mi placa, pentru ca e o poveste adevarata despre curaj si dragoste de tara. E povestea colonelului Kuklinski, despre care istoria v-a spune ca a fost patriot, dar multi dintre cei care au fost compatrioti de-ai lui in acele vremuri l-au considerat tradator.

A fost si una si alta sau a fost doar un om care si-a iubit tara pana la sacrificiu? Atunci cand vorbesc de sacrificiu nu exagerez deloc, pentru ca ceea ce a facut el timp de 9 ani, in care a oferit informatii americanilor pentru a-si salva tara de sub dominatia sovietica, punandu-si in pericol viata lui si pe a celor dragi a fost dincolo de sacrificiu.

„Intreaga poveste a spionului polonez Kuklinski este una pasionanta, care se citeste cu sufletul la gura, pentru ca experientele, modelul de viata si valorile ofiterului polonez i-au setat de la bun inceput loialitatea pe alte coordonate decat acelea ale juramantului militar. Soarta facuse ca dupa al doilea razboi mondial Polonia sa fie ocupata de o armata si putere inamica, Uniunea Sovietica, impotriva caruia Kuklinski a decis sa lupte, devenind spion”.

De ce a facut asta? Pentru ca el credea ca locul Poloniei este in lumea libera si nu sa fie condusa de comunisti si lasata fara putere, fara mandrie, fara nici un cuvant de spus privitor la soarta ei si a celor 30 de milioane de polonezi, care nu-si doreau sa fie prinsi intr-un razboi intre URSS si Occident, un razboi care nu era al lor, doar ca cei de la putere nu aveau curajul sa se opuna sovieticilor si faceau ce li se spunea.

Colaborarea dintre locotenent-colonelul in Statul Major General polonez Ryszard Kuklinski si CIA a inceput in anul 1972, atunci cand insusi colonelul a contactat Ambasada Statelor Unite din Bonn cerand o intalnire cu un ofiter american, primul pas spre o lunga si frumoasa colaborare, benefica de ambele parti.

Kuklinski si-a asumat riscuri spionand pentru SUA timp de 9 ani, dar nu a facut-o niciodata pentru o viata mai buna pentru el si familia lui in alta tara ci din dragoste pentru Polonia. De altfel a si declarat ca nu are de gand sa-si paraseasca tara, iar familia lui: sotia, Hanka si cei doi fii, nu stiau nimic despre ce facea el si nici nu puneau intrebari, avand incredere oarba in el.
Ce s-a intamplat dupa cei 9 ani in care Kuklinski a transmis informatii extrem de importante, care au schimbat in bine soarta Poloniei, daca a fost deconspirat, daca a regretat vreodata deciziile pe care le luase si pretul platit, veti afla citind aceasta carte impresionanta, o bucatica de istorie in care are si Romania un loc(de glorie), veti vedea de ce.
Voi cititi carti de spionaj? Ati auzit de cartea O viata secreta de Benjamin Weiser, nou aparuta la Meteor Press?

 

Recenzie: Marsul mortii prin Rusia de Klaus Willmann

S-a publicat 11/02/2021 de Rodica Mihaela

Marsul mortii prin Rusia este o carte exceptionala, care spune povestea unui om cu o tarie de caracter si o puritate sufleteasca care nu a putut fi alterata de experientele devastatoare prin care a trecut.

E povestea lui Lothar Herrmann, un soldat neamt, care a fost luat prizonier de razboi de rusi si a fost folosit la reconstruirea Uniunii Sovietice dupa razboi.

Pana acum am citit multe carti cu si despre prizonieri de razboi, despre efectele razboiului asupra celor care au luptat pe front, dar niciodata nu am citit o carte care sa spuna povestea si din perspectiva nemtilor, a celor care credeau ca ceea ce facea Hitler era un lucru bun si ca merita sa lupte pentru asta.

M-a impresionat cu atat mai mult cu cat povestea e adevarata si ne arata ca razboiul a distrus vietii indiferent de care parte a baricadei te aflai.

Lothar Hermann s-a nascut pe 24 septembrie 1920 in Wroclaw, Polonia, care pe atunci facea parte din estul Germaniei. A avut o copilarie normala si atunci cand parintii lui au divortat, un lucru rar in acele vremuri, a invatat sa se descurce singur si si-a ales meseria de zugrav si decorator, pentru care avea un real talent.

Muncea cu mult drag si atunci cand simtea ca nu mai are nimic de invatat intr-un loc, pleca mai departe, pentru ca isi dorea foarte mult sa vada lumea si sa aiba parte de cat mai multe experiente.

Si a colindat lumea pana cand a ajuns la familia Maier, unde locuia cu chirie, dar atat mama Maier, cat si fiica ei Kathi il tratau cu multa caldura si abia atunci a simtit ce inseamna cu adevarat sa faci parte dintr-o familie unita, care se apara reciproc si au grija unii de altii asa ca aceasta familie a devenit si familia lui.

Dar razboiul se apropia. Si Luther a fost si el inrolat in 1940. Insa si razboiul i se parea tot o aventura pentru ca nu luptau efectiv ci faceau instructie permanent. Pana in mai 1941 cand garnizoana a parasit Germania si s-a indreptat spre Romania, ca sa-i ajute pe romanii, care erau aliatii Germaniei in razboi.

Tot ce stia Lothar despre Romania era ca avea deschidere la Marea Neagra. Sederea lor in Romania a fost una buna, dar nu au stat prea mult aici si au pornit spre Basarabia.

Insa acolo au fost tradati de romani si luati prizonieri de rusi. Au fost dusi in lagarul de la marginea Brasovului, unde foamea si frigul erau permanente si conditiile de trai mizerabile.

Chiar daca in 1944 razboiul s-a terminat, prizonierii nu au fost eliberati ci au fost in continuare folositi la munci grele. Lother avea noroc cu meseria lui si ca se oferea voluntar la orice munca noua, pentru o portie de ciorba in plus. A si reusit sa evadeze la un moment dat din lagar, dar a fost prins destul de repede si dus intr-un alt lagar din Ucraina.

Insa a fost mutat si de acolo si sfarsitul toamnei anului 1948 la gasit intr-un lagar din Karaganda, unde rusii construisera un vast sistem de lagare in care multi nu au supravietuit, datorita foamei si frigului naprasnic.

Abia in octombrie 1949, Lothar a fost eliberat si s-a intors acasa, in Germania, la muntii lui dragi si la familia Maier, care il astepta cu bratele deschise. Si-a obtinut diploma de mester decorator, s-a casatorit cu o femeie buna si a avut un copil, deci povestea lui a avut un final fericit, datorita felului lui de a fi, a puterii interioare, a dorintei de a se reintoarce acasa cu orice pret.

„Nu voi uita niciodata anii pe care i-am petrecut in Rusia. Intotdeauna, in visele mele, va aparea un lagar sau altul, ca si peisajul mohorat al stepei. Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Nu sunt de acord. Amintirile despre razboi si prizonierat nu ma vor parasi niciodata”. Lother Herrmann

Voi ati citit cartea? Daca nu, o gasiti pe Meteor Press.  Imi puteti recomanda alte carti despre razboi?

Recenzie: Reintoarcerea in Reich de Eric Lichtblau

S-a publicat 04/01/2021 de Rodica Mihaela

Am citit multe carti despre Holocaust, despre lagarele de exterminare si despre faptele grotesti intamplate sub domnia lui Hitler, dar nu am citit niciodata o carte despre un erou al acelor vremuri, un erou evreu, care a renuntat la propria sa libertate dobandita cu greu si a ales sa lupte pentru libertatea celorlalti intr-un razboi „ascuns” menit sa opreasca nebunia celui mai mare nebun care a existat vreodata in istoria omenirii.

Reintoarcerea in Reich este povestea lui Fred Mayer, un evreu de origine germana, care a fugit din Germania nazista, dar s-a intors sa lupte, in teritoriile ocupate si a condus o misiune secreta demarata de OSS in spatele liniilor inamice. Doar curajul nebun si faptul ca nu ii era frica de nimic l-au ajutat pe Fred in acele zile sa scape nevatamat si sa treaca nestingherit prin cordoanele de paza naziste, ba mai mult sa se infiltreze intre ei, dandu-se drept un neamt care crede in actiunile de exterminare a evreilor demarate de Hitler la nivel international si ignorate cu buna stiinta de celelalte state, pana cand razboiul a fost inevitabil si singura modalitate prin care putea fi oprita nebunia unui singur om, care se credea mai presus de Dumnezeu si isi dorea o natie pura, ariana.

Agentia numita OSS a renascut din cenusa lasata in urma de atacul de la Pearl Harbor, era numita „brigada spionilor” si era condusa de William Donovan, un erou din Primul Razboi Mondial, avocat de origine irlandeza, considerat de multi un infumurat, nu era foarte apreciat pentru ideile lui inovatoare, idei care deranjau oamenii politici ai acelor vremuri, dar daca nu ar fi existat Donovan, Hans si Fred, Franz si multi altii, barbati si femei, care sa lupte pe ascuns impotriva regimului nazist,  probabil ca ororile razboiului ar mai fi continuat pentru mult timp si multi ar fi murit, desi nu aveau nici o vina.

Insa Fred Mayer s-a remarcat prin actiunile lui curajoase si prin faptul ca nu a renuntat niciodata la misiunea lui si la gandul ca va elibera natiunea de dominatia nazista, nici macar atunci cand a fost prins de Gestapo si torturat in cele mai dure moduri, ba chiar a stiut sa intoarca situatia in favoarea lui.

Pe 29 aprilie 1945 Hitler s-a casatorit cu Eva Braun, cea care i-a stat alaturi atata timp, in buncarul sau din Berlin, dupa care s-au sinucis impreuna, a doua zi.

Razboiul se terminase, dar cu ce pret? Reintoarcerea in Reich e o lectie de viata pe care trebuie sa o invatam cu totii si sa nu o uitam niciodata, pentru ca astfel de lucruri oribile sa nu se mai intample.

Daca vreti sa aflati ce s-a intamplat cu Freddy, Hans si ceilalti „eroi” care i-au ajutat, trebuie sa cititi cartea asta. O gasiti la Meteor Press.

Voi ati citit carti despre lagarele naziste si despre ororile savarsite de Hitler in al doilea Razboi Mondial?

Recenzie: Opriti trenul! de Geraldine McCaughrean

S-a publicat 30/12/2020 de Rodica Mihaela

Povestea cartii Opriti trenul! este povestea americanilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea atunci cand atrasi fiind de mirajul aurului si de promisiunea ca pot avea pamant atata timp cat ajung primii la el, multe familii si-au parasit locuintele unde o duceau extrem de greu, in cautarea unui vis frumos. Printre acestea s-a aflat si familia micutei Cissy Sissney, care alaturi de mama si de tatal ei a urcat in trenul Red Rock Runner si au pornit spre Florence, un loc de a carui existenta nici macar nu stiau pana atunci si nici nu aveau de ce, pentru ca acolo nu se afla nimic, in afara unor intinderi vaste de pamant si a cailor ferate. Iar tatal ei, care era un mare visator si-a imaginat un oras mare in jurul cailor ferate, un oras cu de toate: scoala, biserica, sala de spectacole, banca, magazin universal, brutarie si tot ce-i mai trebuie unui oras ca sa devina prosper. Si aveau toate sansele atata timp cat trenul trecea chiar prin mijlocul orasului, nu? Dar lucrurile nu au stat deloc asa, pentru ca cei de la caile ferate isi doreau sa detina monopolul si au incercat sa cumpere pamantul de la cei care au ajuns primi in Florence si atunci cand acestia au refuzat, pe motiv ca nu mai au unde sa se duca in alta parte, proprietarul cailor ferate a hotarat sa se razbune si sa lase orasul sa moara de la sine, pentru ca trenul Red Rock Runner nu va mai opri niciodata in Florence.

Dar locuitorii acestui oras nu au stat cu mainile in san si au incercat prin tot felul de metode mai mult sau mai putin disperate si civilizate sa opreasca trenul.

„Cum se termina o astfel de lupta? Cu un invins si un invingator? Nicidecum. Finalul luptei inseamna un castig pentru toata lumea. Inclusiv pentru copii, care ajung sa inteleaga ca pentru a iesi din situatii extraordinare trebuie sa iei masuri extraordinare”.

Mie mi-a placut mult de tot cartea scrisa cu atata maiestrie de Geraldine McCaughrean, castigatoare a numeroase premii pentru literatura dedicata copiilor.

Voi ati citit-o? Daca nu o gasiti la Meteor Press. Ce carti bune ati mai citit sau primit zilele astea?

Recenzie: Gradina sperantei de Diane Ackerman

S-a publicat 02/01/2019 de Rodica Mihaela

Cei de la Meteor Press m-au surprins placut inainte de Craciun cu un cadou neasteptat: trei carti pe care probabil ca eu nu le-as fi ales, dar care imi plac mult de tot, asta e si motivul pentru care am decis ca merita recenzii pe blog. Si o sa incep cu prima carte citita: Gradina sperantei, o carte cu intamplari reale din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial atunci cand in Polonia evreii au avut foarte mult de suferit si s-a incercat exterminarea lor prin orice mijloace.

Jan Zabinski era directorul gradinii zoologice din Varsovia si alaturi de sotia sa Antonina, care avea un fel de al saselea simt si o empatie iesita din comun atunci cand era vorba de animale au reusit sa adune aici exemplare foarte rare si au profitat de obsesia nazistilor pentru aceste animale rare ca sa salveze peste 300 de vieti atunci cand rasismul nazist a atins paroxismul si puteai fi condamnat la moarte doar daca ii dadeai o cana cu apa unui evreu insetat. Dar familia Zabinski la fel ca multi alti polonezi au facut mult mai mult, le-au salvat viata celor care nu erau atat de „puri” precum isi dorea Hitler in nebunia lui de a crea rasa pura, ariana.

O sa va spun o snoava populara poloneza care e foarte elocventa pentru cele intamplate in Polonia in anii 1939-1945:

„Intr-un sat, era un circ mic al carui leu murise de curand. Directorul circului la intrebat pe un evreu batran si sarac daca nu vrea sa joace el rolul leului iar acesta a acceptat fiindca avea nevoie de bani.

Directorul ia spus ca nu trebuie decat sa poarte blana leului si sa stea in cusca iar oamenii vor crede ca e un leu adevarat.

Batranul a intrat in cusca si deodata a vazut un alt leu venind spre el. S-a speriat si a inceput sa se roage in gura mare: Asculta Israele…cand ce sa vezi, celalalt leu i s-a alaturat spunand: Domnul, Dumnezeul nostru si cei doi asa zisi lei au terminat rugaciunea impreuna.”

In gradina zoologica din Varsovia, oameni si animale locuiau impreuna in pace si intelegere fiindca Antonina si Jan isi tratau prietenii necuvantatori ca pe propriul lor fiu pe care il botezasera Rys(Ras) si se bucurau de compania lor ca si cum ar fi fost membri ai familiei(de fapt erau).

Atunci cand a inceput razboiul si gradina zoologica a fost devastata, Antonina a incercat sa salveze animalele dar nu a reusit si a simtit ca si cum o parte din ea murise o data cu ele si viata in gradina zoologica a incremenit timp de cateva saptamani, iar pierderile au reverberat prin custile acum goale, dar asta a fost doar un punct de cotitura in viata gradinii zoologice care avea sa-si schimbe menirea in curand si sa devina adapostul celor napastuiti si vanati fara mila.

Majoritatea oamenilor stiu ca 40% din evreii din lume au fost ucisi in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar nu stiu ca au pierit peste 90% din comunitatea ortodoxa, cei care tineau vie traditia straveche.

Colaborand cu Statul Secret Polonez atat sotii Zabinsky, cat si a douasprezecea parte din populatia orasului Varsovia si-au riscat viata pentru ai ajuta pe vecini sa scape.

Va recomand din suflet aceasta carte despre curaj, prietenie, dragoste de tara si de oameni, despre puterea sacrificiului si despre o istorie care trebuie sa nu se mai repete niciodata, dar pentru asta trebuie ca fiecare dintre noi sa o cunoastem.

Voi ati citit aceasta carte? S-au aveti o alta carte preferata pe care sa mi-o recomandati?

Recenzie: Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una…de Raphaelle Giordano

S-a publicat 26/10/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Am ales cartea asta de pe Libris fiind atrasa de titlu si de coperta, dar si pentru ca aveam nevoie de un imbold, de inspiratie si pe mine cartile de dezvoltare personala reusesc sa ma inspire.

Dar asta e o carte mai altfel si Camille seamana atat de mult cu mine uneori incat ma sperie si asta m-a facut sa o citesc si sa-mi doresc sa o recitesc iar si iar.

Insa, cine e Camille? O femeie care in aparenta are totul pentru a fi fericita: un sot, un copil, un job stabil si o casa confortabila dar cu toate astea pe zi ce trece e tot mai nefericita si nu stie de ce si nici ce sa faca ca sa schimbe lucrurile.

Pana intr-o zi cand are un accident si cunoaste un rutinolog(da exista asa ceva), care ii spune ca sufera de rutinita acuta si ca trebuie sa iasa din zona de confort daca vrea sa fie fericita, pentru ca Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una…

Toate bune si frumoase doar ca lucrurile sunt de multe ori usoare in teorie si imposibile in practica si nici pentru Camille nu erau altfel dar Claude „rutinologul” ia promis sa fie alaturi de ea sa o ghideze si sa o motiveze la fiecare pas si de aici incepe aventura.

Primul pas: operatiunea Marele Alb-Curatenie in/out totala.

Curatenie in inseamna curatenie interioara. Identifica in mediul tau tot ce ti se pare toxic, nefast si scapa de ele.

Curatenie out: vei arunca cel putin 10 obiecte inutile, vei rearanja, tria si imbunatati interiorul casei in toate felurile posibile.

„Totul e schimbare, nu pentru a nu mai fi, ci pentru a deveni ceea ce nu esti inca.”Epictet

Pasul al doilea: Coloreaza-ti ziua cu umor si lucruri neserioase.

Incearca o sedinta de strambaturi in oglinda.

Pasul numarul trei: Joaca-te dea fotograful imaginar si pozeaza 10 lucruri frumoase pe zi.

Astfel vei incepe sa vezi frumusetea lucrurilor care te inconjoara.

Pasul numarul patru: Alegeti un model sau mai multe dintre oamenii pe care ii admiri si imita-i, te vor ajuta sa iesi din carapace, sa stralucesti.

„”As vrea sa am intelepciunea unui Gandhi, seninatatea unui Buddha, gratia unei Audrey Hepburn, simtul afacerilor al unui Rockefeller, vointa si daruirea unei Maica Tereza, curajul unui Martin Luther King, ingeniozitatea unui Rouletabille, geniul creativ al unui Picasso, inventivitatea unui Steve Jobs, imaginatia vizionara a unui Da Vinci, emotia unui Chaplin si calmul si umorul bunicului meu.”

Inchei spunandu-va ca o sa va placa acest roman scris cu mult talent si daruire de Raphaelle Giordano, autoare, pictorita dar si specialista in creativitate si self-help.

Va tenteaza cartea asta? Voi ce ati mai citit in ultima vreme?

Recenzie: Din nou in Provence de Peter Mayle

S-a publicat 29/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Asa cum v-am spus deja aici, continui aventura de vacanta pe urmele lui Peter Mayle cu noul roman Din nou in Provence, in care aflam cum si daca s-au adaptat sotii Mayle in Provence si cum vad viata acum, dupa un an petrecut departe de Anglia si de vechile lor obiceiuri.

Si pentru ca, scriitorul povesteste intotdeauna cel mai bine o sa folosesc un pasaj din carte ca sa redau viata protagonistilor, fara sa am pretentia ca am inteles-o pe deplin s-au ca e una perfecta, dar m-am regasit de multe ori in pielea turistilor pe care Mayle ii descrie atat de bine.

„-Ati inceput sa aveti aerul unor localnici. Nu stiu daca a fost o gluma, o insulta, sau un compliment, dar asa ne-a spus londonezul care a picat pe neasteptate si a ramas la masa de pranz. Noi nu ne dadeam seama ca ne-am schimbat, dar el era sigur, desi nu putea sa precizeze in ce fel anume. Cu cat ma gandeam mai mult la acest lucru, cu atat imi dadeam seama ca trebuie sa ne fi schimbat. Eu n-as zice ca am capatat aerul unor localnici, dar exista o multime de diferente intre stilul nostru vechi de viata si cel nou, iar noi nu am facut decat sa ne adaptam. N-a fost greu. Majoritatea schimbarilor din felul nostru de trai au avut loc treptat, intr-un mod placut, aproape imperceptibil. Si cred eu, toate schimbarile au fost spre bine.

Nu ne mai uitam la televizor. Nu a fost o decizie luata anume pentru a consacra mai mult timp activitatilor intelectuale; pur si simplu asa s-a intamplat.

Mancam mai bine decat inainte si probabil mai ieftin. Este imposibil sa stai catva timp in Franta si sa ramai imun la entuziasmul national pentru mancare. Poate ca ne-am schimbat dieta si modul de preparare a mancarii, intotdeauna cu ulei de masline, dar cert este ca amandoi am dat jos din greutate.

Chiar daca nu in mod deliberat, facem si mai multe exercitii fizice. In fiecare zi, pe orice vreme, mergem pe jos.

Zilele se scurg incet, dar saptamanile zboara. Noi masuram acum anul intr-un mod care are putin de a face cu calendarele si datele fixe.

Franceza noastra s-a imbunatatit, iar gandul de a petrece o seara intre francezi nu ne mai sperie, cum se intampla la inceput.

Aceasta, cel putin, este experienta pe care am trait-o noi. Evident, ea nu este universala. Nu o sa fim niciodata mai mult decat niste vizitatori permanenti in tara altcuiva, dar am fost bine primiti si suntem fericiti. Nici un fel de regrete, putine motive de nemultumire, multe bucurii.

Merci Provence”.

Ma bucur mult ca am citit aceste carti si abia astept noile intamplari ale lui Mayle, pentru ca m-au facut sa descopar o cultura si o regiune despre care nu stiam mai nimic in afara de faptul ca acolo exista culturi de lavanda si vin bun.

Daca vreti sa-l descoperiti si voi pe Mayle si implicit Provence-ul prin intermediul lui, il gasiti pe Libris.ro in sectiunea Beletristica.

Va plac astfel de carti? Daca nu va tenteaza acest roman puteti intra la sectiunea carti pentru copii, fiindca in acest weekend pe Libris.ro are loc Happy Weekend In Lumea Copiilor si puteti cumpara carti pentru copii si jocuri la reducere.

Recenzie: Un an in Provence de Peter Mayle

S-a publicat 24/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Atunci cand am vazut cartea asta pe Libris.ro am luat-o cu gandul ca ma va ajuta sa prelungesc starea de vacanta si sa calatoresc, macar cu gandul, dar nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult stilul lui Peter Mayle, fiind prima carte de acest autor pe care o citesc. Titlul a fost cel care m-a cucerit si coperta in culoarea lavandei.

Peter Mayle, englez get-beget decide sa se mute impreuna cu sotia lui in Franta, mai exact in Provence, unde inainte mai fusesera de cateva ori in vacanta, fara sa stie cat de mult i se va schimba viata si cum tot cea ce insemna pentru el normalitatea, nu mai are nici o importanta aici, in Provence, dar ajunge sa-i placa atat de mult incat hotaraste sa-si traiasca viata aici asa ca isi renoveaza casa si se bucura de placerile simple pe care le poate avea un om intr-un satuc de tara, cu vecini pentru care timpul nu inseamna nimic si singura lor pasiune e mancarea, ridicata aici, in Provence la rang de arta.

Cine spune ca francezilor le place sa manance bine nu greseste, dar e putin spus. Ei savureaza fiecare fel de mancare si ii acorda timpul si atentia cuvenite.

Un an in Provence este un fel de jurnal scris de Mayle in care consemneaza cum se desfasoara fiecare luna din viata lor de cand s-au mutat aici, cum e vremea, dar si unde gasesti cele mai bune restaurante din Provence.

Nu este o carte cu un ritm alert, dimpotriva, dar daca sunteti pasionati de mancare si calatorii o sa va placa aceasta carte, fiindca va dezvaluie cateva secrete din Provence cum ar fi: trufele si vinul, doua lucruri fara de care un francez nu poate trai.

Mi-a placut stilul lui Mayle, lejer si amuzant asa ca o sa continui in acelasi ton cu Din nou in Provence si nu am de gand sa ma opresc aici. Vreau sa citesc toate cartile scrise de Peter Mayle.

Voi ati citit ceva de acest autor? Va atrag astfel de carti? Ati fost in Franta?

Recenzie: Privilegiul de Zoey Dean

S-a publicat 06/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie

Atunci cand am ales aceasta carte de pe Libris.ro stiam exact in ce ma bag si mai stiam ca va fi lectura de vacanta perfecta asa ca pot spune ca am ales-o in cunostiinta de cauza. Si bine am facut pentru ca Privilegiul e o carte pe care iti face mare placere sa o citesti atunci cand vrei sa evadezi din cotidian si sa te relaxezi. E povestea Cenusaresei reinventata si mult, mult mai actuala decat orice ati vazut s-au citit pana acum.

Privilegiul iti ofera prilejul de a patrunde in lumea celor bogati fara sa trebuiasca sa investesti in imaginea ta sau sa pari ceea ce nu esti asa cum a trebuit sa faca Megan Smith atunci cand s-a trezit fara job, cu o groaza de datorii si a fost obligata sa devina meditatoarea unor gemene foarte bogate si rasfatate de soarta, fara nimic in cap in afara de petreceri si baieti.

S-au poate aparentele insala? Poate ca dincolo de aparente se ascunde altceva? Insa Megan Smith trebuie sa se dea ea insusi drept o fata bogata ca sa poata patrunde in aceasta lume exclusivista si mai ales ca gemenele Baker sa o ia in considerare si sa o trateze ca fiind una dea lor. Dar cum va face asta fara bani si fara relatii veti afla doar citind cartea.

Iar finalul e unul surprinzator pentru ca in scena apare si Printul, cel care o iubeste sincer dar nu mai are incredere in ea dupa ce descopera ca a patruns in lumea lui cu un scop: acela de ai deconspira, pregatita sa calce pe cadavre pentru a avea o sansa la o cariera in jurnalism, o sansa reala de data asta. Dar cum spuneam si mai devreme si o repet, aparentele insala asa ca veti descoperii o alta Megan, una care cred ca o sa va placa.

Mie una mi-a placut mult de tot cartea scrisa de Zoey Dean, dupa care s-a facut serialul de televiziune Privilegiul pe care l-ati putut urmari si la noi pe Pro Cinema. Eu nu l-am vazut dar acum dupa ce am citit cartea, daca l-ar mai da o data m-as uita.

Tot pe Libris gasiti si romanul Hollywoodul e ca un liceu de fite de aceeasi autoare.

Voi ce carti ati mai citit in ultima vreme? V-a ramas vreuna in minte pe care mi-ati putea-o recomanda?