recenzie

Toate articolele etichetate recenzie

Recenzie: Gradina sperantei de Diane Ackerman

S-a publicat 02/01/2019 de Rodica Mihaela

Cei de la Meteor Press m-au surprins placut inainte de Craciun cu un cadou neasteptat: trei carti pe care probabil ca eu nu le-as fi ales, dar care imi plac mult de tot, asta e si motivul pentru care am decis ca merita recenzii pe blog. Si o sa incep cu prima carte citita: Gradina sperantei, o carte cu intamplari reale din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial atunci cand in Polonia evreii au avut foarte mult de suferit si s-a incercat exterminarea lor prin orice mijloace.

Jan Zabinski era directorul gradinii zoologice din Varsovia si alaturi de sotia sa Antonina, care avea un fel de al saselea simt si o empatie iesita din comun atunci cand era vorba de animale au reusit sa adune aici exemplare foarte rare si au profitat de obsesia nazistilor pentru aceste animale rare ca sa salveze peste 300 de vieti atunci cand rasismul nazist a atins paroxismul si puteai fi condamnat la moarte doar daca ii dadeai o cana cu apa unui evreu insetat. Dar familia Zabinski la fel ca multi alti polonezi au facut mult mai mult, le-au salvat viata celor care nu erau atat de „puri” precum isi dorea Hitler in nebunia lui de a crea rasa pura, ariana.

O sa va spun o snoava populara poloneza care e foarte elocventa pentru cele intamplate in Polonia in anii 1939-1945:

„Intr-un sat, era un circ mic al carui leu murise de curand. Directorul circului la intrebat pe un evreu batran si sarac daca nu vrea sa joace el rolul leului iar acesta a acceptat fiindca avea nevoie de bani.

Directorul ia spus ca nu trebuie decat sa poarte blana leului si sa stea in cusca iar oamenii vor crede ca e un leu adevarat.

Batranul a intrat in cusca si deodata a vazut un alt leu venind spre el. S-a speriat si a inceput sa se roage in gura mare: Asculta Israele…cand ce sa vezi, celalalt leu i s-a alaturat spunand: Domnul, Dumnezeul nostru si cei doi asa zisi lei au terminat rugaciunea impreuna.”

In gradina zoologica din Varsovia, oameni si animale locuiau impreuna in pace si intelegere fiindca Antonina si Jan isi tratau prietenii necuvantatori ca pe propriul lor fiu pe care il botezasera Rys(Ras) si se bucurau de compania lor ca si cum ar fi fost membri ai familiei(de fapt erau).

Atunci cand a inceput razboiul si gradina zoologica a fost devastata, Antonina a incercat sa salveze animalele dar nu a reusit si a simtit ca si cum o parte din ea murise o data cu ele si viata in gradina zoologica a incremenit timp de cateva saptamani, iar pierderile au reverberat prin custile acum goale, dar asta a fost doar un punct de cotitura in viata gradinii zoologice care avea sa-si schimbe menirea in curand si sa devina adapostul celor napastuiti si vanati fara mila.

Majoritatea oamenilor stiu ca 40% din evreii din lume au fost ucisi in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar nu stiu ca au pierit peste 90% din comunitatea ortodoxa, cei care tineau vie traditia straveche.

Colaborand cu Statul Secret Polonez atat sotii Zabinsky, cat si a douasprezecea parte din populatia orasului Varsovia si-au riscat viata pentru ai ajuta pe vecini sa scape.

Va recomand din suflet aceasta carte despre curaj, prietenie, dragoste de tara si de oameni, despre puterea sacrificiului si despre o istorie care trebuie sa nu se mai repete niciodata, dar pentru asta trebuie ca fiecare dintre noi sa o cunoastem.

Voi ati citit aceasta carte? S-au aveti o alta carte preferata pe care sa mi-o recomandati?

Recenzie: Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una…de Raphaelle Giordano

S-a publicat 26/10/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Am ales cartea asta de pe Libris fiind atrasa de titlu si de coperta, dar si pentru ca aveam nevoie de un imbold, de inspiratie si pe mine cartile de dezvoltare personala reusesc sa ma inspire.

Dar asta e o carte mai altfel si Camille seamana atat de mult cu mine uneori incat ma sperie si asta m-a facut sa o citesc si sa-mi doresc sa o recitesc iar si iar.

Insa, cine e Camille? O femeie care in aparenta are totul pentru a fi fericita: un sot, un copil, un job stabil si o casa confortabila dar cu toate astea pe zi ce trece e tot mai nefericita si nu stie de ce si nici ce sa faca ca sa schimbe lucrurile.

Pana intr-o zi cand are un accident si cunoaste un rutinolog(da exista asa ceva), care ii spune ca sufera de rutinita acuta si ca trebuie sa iasa din zona de confort daca vrea sa fie fericita, pentru ca Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una…

Toate bune si frumoase doar ca lucrurile sunt de multe ori usoare in teorie si imposibile in practica si nici pentru Camille nu erau altfel dar Claude „rutinologul” ia promis sa fie alaturi de ea sa o ghideze si sa o motiveze la fiecare pas si de aici incepe aventura.

Primul pas: operatiunea Marele Alb-Curatenie in/out totala.

Curatenie in inseamna curatenie interioara. Identifica in mediul tau tot ce ti se pare toxic, nefast si scapa de ele.

Curatenie out: vei arunca cel putin 10 obiecte inutile, vei rearanja, tria si imbunatati interiorul casei in toate felurile posibile.

„Totul e schimbare, nu pentru a nu mai fi, ci pentru a deveni ceea ce nu esti inca.”Epictet

Pasul al doilea: Coloreaza-ti ziua cu umor si lucruri neserioase.

Incearca o sedinta de strambaturi in oglinda.

Pasul numarul trei: Joaca-te dea fotograful imaginar si pozeaza 10 lucruri frumoase pe zi.

Astfel vei incepe sa vezi frumusetea lucrurilor care te inconjoara.

Pasul numarul patru: Alegeti un model sau mai multe dintre oamenii pe care ii admiri si imita-i, te vor ajuta sa iesi din carapace, sa stralucesti.

„”As vrea sa am intelepciunea unui Gandhi, seninatatea unui Buddha, gratia unei Audrey Hepburn, simtul afacerilor al unui Rockefeller, vointa si daruirea unei Maica Tereza, curajul unui Martin Luther King, ingeniozitatea unui Rouletabille, geniul creativ al unui Picasso, inventivitatea unui Steve Jobs, imaginatia vizionara a unui Da Vinci, emotia unui Chaplin si calmul si umorul bunicului meu.”

Inchei spunandu-va ca o sa va placa acest roman scris cu mult talent si daruire de Raphaelle Giordano, autoare, pictorita dar si specialista in creativitate si self-help.

Va tenteaza cartea asta? Voi ce ati mai citit in ultima vreme?

Recenzie: Din nou in Provence de Peter Mayle

S-a publicat 29/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Asa cum v-am spus deja aici, continui aventura de vacanta pe urmele lui Peter Mayle cu noul roman Din nou in Provence, in care aflam cum si daca s-au adaptat sotii Mayle in Provence si cum vad viata acum, dupa un an petrecut departe de Anglia si de vechile lor obiceiuri.

Si pentru ca, scriitorul povesteste intotdeauna cel mai bine o sa folosesc un pasaj din carte ca sa redau viata protagonistilor, fara sa am pretentia ca am inteles-o pe deplin s-au ca e una perfecta, dar m-am regasit de multe ori in pielea turistilor pe care Mayle ii descrie atat de bine.

„-Ati inceput sa aveti aerul unor localnici. Nu stiu daca a fost o gluma, o insulta, sau un compliment, dar asa ne-a spus londonezul care a picat pe neasteptate si a ramas la masa de pranz. Noi nu ne dadeam seama ca ne-am schimbat, dar el era sigur, desi nu putea sa precizeze in ce fel anume. Cu cat ma gandeam mai mult la acest lucru, cu atat imi dadeam seama ca trebuie sa ne fi schimbat. Eu n-as zice ca am capatat aerul unor localnici, dar exista o multime de diferente intre stilul nostru vechi de viata si cel nou, iar noi nu am facut decat sa ne adaptam. N-a fost greu. Majoritatea schimbarilor din felul nostru de trai au avut loc treptat, intr-un mod placut, aproape imperceptibil. Si cred eu, toate schimbarile au fost spre bine.

Nu ne mai uitam la televizor. Nu a fost o decizie luata anume pentru a consacra mai mult timp activitatilor intelectuale; pur si simplu asa s-a intamplat.

Mancam mai bine decat inainte si probabil mai ieftin. Este imposibil sa stai catva timp in Franta si sa ramai imun la entuziasmul national pentru mancare. Poate ca ne-am schimbat dieta si modul de preparare a mancarii, intotdeauna cu ulei de masline, dar cert este ca amandoi am dat jos din greutate.

Chiar daca nu in mod deliberat, facem si mai multe exercitii fizice. In fiecare zi, pe orice vreme, mergem pe jos.

Zilele se scurg incet, dar saptamanile zboara. Noi masuram acum anul intr-un mod care are putin de a face cu calendarele si datele fixe.

Franceza noastra s-a imbunatatit, iar gandul de a petrece o seara intre francezi nu ne mai sperie, cum se intampla la inceput.

Aceasta, cel putin, este experienta pe care am trait-o noi. Evident, ea nu este universala. Nu o sa fim niciodata mai mult decat niste vizitatori permanenti in tara altcuiva, dar am fost bine primiti si suntem fericiti. Nici un fel de regrete, putine motive de nemultumire, multe bucurii.

Merci Provence”.

Ma bucur mult ca am citit aceste carti si abia astept noile intamplari ale lui Mayle, pentru ca m-au facut sa descopar o cultura si o regiune despre care nu stiam mai nimic in afara de faptul ca acolo exista culturi de lavanda si vin bun.

Daca vreti sa-l descoperiti si voi pe Mayle si implicit Provence-ul prin intermediul lui, il gasiti pe Libris.ro in sectiunea Beletristica.

Va plac astfel de carti? Daca nu va tenteaza acest roman puteti intra la sectiunea carti pentru copii, fiindca in acest weekend pe Libris.ro are loc Happy Weekend In Lumea Copiilor si puteti cumpara carti pentru copii si jocuri la reducere.

Recenzie: Un an in Provence de Peter Mayle

S-a publicat 24/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Atunci cand am vazut cartea asta pe Libris.ro am luat-o cu gandul ca ma va ajuta sa prelungesc starea de vacanta si sa calatoresc, macar cu gandul, dar nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult stilul lui Peter Mayle, fiind prima carte de acest autor pe care o citesc. Titlul a fost cel care m-a cucerit si coperta in culoarea lavandei.

Peter Mayle, englez get-beget decide sa se mute impreuna cu sotia lui in Franta, mai exact in Provence, unde inainte mai fusesera de cateva ori in vacanta, fara sa stie cat de mult i se va schimba viata si cum tot cea ce insemna pentru el normalitatea, nu mai are nici o importanta aici, in Provence, dar ajunge sa-i placa atat de mult incat hotaraste sa-si traiasca viata aici asa ca isi renoveaza casa si se bucura de placerile simple pe care le poate avea un om intr-un satuc de tara, cu vecini pentru care timpul nu inseamna nimic si singura lor pasiune e mancarea, ridicata aici, in Provence la rang de arta.

Cine spune ca francezilor le place sa manance bine nu greseste, dar e putin spus. Ei savureaza fiecare fel de mancare si ii acorda timpul si atentia cuvenite.

Un an in Provence este un fel de jurnal scris de Mayle in care consemneaza cum se desfasoara fiecare luna din viata lor de cand s-au mutat aici, cum e vremea, dar si unde gasesti cele mai bune restaurante din Provence.

Nu este o carte cu un ritm alert, dimpotriva, dar daca sunteti pasionati de mancare si calatorii o sa va placa aceasta carte, fiindca va dezvaluie cateva secrete din Provence cum ar fi: trufele si vinul, doua lucruri fara de care un francez nu poate trai.

Mi-a placut stilul lui Mayle, lejer si amuzant asa ca o sa continui in acelasi ton cu Din nou in Provence si nu am de gand sa ma opresc aici. Vreau sa citesc toate cartile scrise de Peter Mayle.

Voi ati citit ceva de acest autor? Va atrag astfel de carti? Ati fost in Franta?

Recenzie: Privilegiul de Zoey Dean

S-a publicat 06/09/2018 de Rodica Mihaela

recenzie

Atunci cand am ales aceasta carte de pe Libris.ro stiam exact in ce ma bag si mai stiam ca va fi lectura de vacanta perfecta asa ca pot spune ca am ales-o in cunostiinta de cauza. Si bine am facut pentru ca Privilegiul e o carte pe care iti face mare placere sa o citesti atunci cand vrei sa evadezi din cotidian si sa te relaxezi. E povestea Cenusaresei reinventata si mult, mult mai actuala decat orice ati vazut s-au citit pana acum.

Privilegiul iti ofera prilejul de a patrunde in lumea celor bogati fara sa trebuiasca sa investesti in imaginea ta sau sa pari ceea ce nu esti asa cum a trebuit sa faca Megan Smith atunci cand s-a trezit fara job, cu o groaza de datorii si a fost obligata sa devina meditatoarea unor gemene foarte bogate si rasfatate de soarta, fara nimic in cap in afara de petreceri si baieti.

S-au poate aparentele insala? Poate ca dincolo de aparente se ascunde altceva? Insa Megan Smith trebuie sa se dea ea insusi drept o fata bogata ca sa poata patrunde in aceasta lume exclusivista si mai ales ca gemenele Baker sa o ia in considerare si sa o trateze ca fiind una dea lor. Dar cum va face asta fara bani si fara relatii veti afla doar citind cartea.

Iar finalul e unul surprinzator pentru ca in scena apare si Printul, cel care o iubeste sincer dar nu mai are incredere in ea dupa ce descopera ca a patruns in lumea lui cu un scop: acela de ai deconspira, pregatita sa calce pe cadavre pentru a avea o sansa la o cariera in jurnalism, o sansa reala de data asta. Dar cum spuneam si mai devreme si o repet, aparentele insala asa ca veti descoperii o alta Megan, una care cred ca o sa va placa.

Mie una mi-a placut mult de tot cartea scrisa de Zoey Dean, dupa care s-a facut serialul de televiziune Privilegiul pe care l-ati putut urmari si la noi pe Pro Cinema. Eu nu l-am vazut dar acum dupa ce am citit cartea, daca l-ar mai da o data m-as uita.

Tot pe Libris gasiti si romanul Hollywoodul e ca un liceu de fite de aceeasi autoare.

Voi ce carti ati mai citit in ultima vreme? V-a ramas vreuna in minte pe care mi-ati putea-o recomanda?

Recenzie: Cum m-am lasat de gandit de Hannes Stein

S-a publicat 29/08/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

Atunci cand am vazut aceasta carte pe Libris trebuie sa recunosc ca mi-a atras atentia prin titlul bine gandit si ca am avut mari asteptari de la ea, asteptari care mi-au fost inselate, fiindca eu nu-mi doream sa nu mai gandesc deloc ci sa gasesc in carte niste solutii amuzante si practice ca sa imi mai potolesc mintea prea analitica, dar in loc de asta m-am ales cu o mare plictiseala si cred ca o sa-i urmez sfatul autorului si o s-o folosesc la gratar pe post de material pentru foc.

Cum m-am lasat de gandit se vrea a fi o carte extrem de ironica dar pe mine aceste ironii nu m-au prins deloc, ba din contra m-au plictisit de moarte si nu am rezistat pana la final asa ca m-am oprit din citit la ultimele 10 pagini, atunci cand autorul batea din nou campii cu gratie.

O sa redau aici cateva pasaje din carte pentru ca voi sa va dati seama daca acest gen de lectura vi se potriveste sau nu:

„Prin gandire iti distrugi sansele unei cariere” S-au cel putin asa credea poetul chinez Su Tung-po care atunci cand s-a nascut fiul sau a scris urmatoarele versuri:

Familii, cand vi se naste un copil

Va doriti sa fie inteligent.

Eu cel care prin inteligenta

Mi-am distrus intreaga viata

Nu pot decat sa sper ca fiul meu

Se va arata

Nestiutor si incet la minte.

Caci asa va avea o viata linistita

De ministru in cabinet.

„Gandirea duce la plictiseala”.

„Stramosii nostri parosi, dupa ce au fost alungati din pomii paradisului, au inceput sa-si framante capatanile lor de maimuta. Si la ce a dus toata osteneala asta in zece mii de ani de istorie a omenirii? La genocid, supe la pachet si nesfarsit tarait de celulare”.

Astfel cine evita sa-si mai striveasca mintea nu renunta la nimic. Dimpotriva, chiar are de castigat:

Putere

Bogatie

Liniste interioara

Incredere in sine

Curaj

Respect de sine

Sanatate

Sex

In incheiere sunt tare curioasa daca ati citit aceasta carte si daca sunteti de acord cu spusele autorului sau nu.

Pana atunci va indemn sa scrieti cu ruj pe oglinda din baie: Femeia aceasta are intotdeauna dreptate. 🙂 Si sa profitati de transportul gratuit prin curier rapid ca sa va cumparati de pe Libris.ro cartile care va plac. Mai aveti doar 15 ore la dispozitie.

Recenzie: Tot ce nu ti-am spus de CELESTE NG

S-a publicat 23/07/2018 de Rodica Mihaela

cartea anului pe Amazon

„Lydia e moarta. Dar ei inca nu stiu asta.”

Cand am vazut coperta cartii Tot ce nu ti-am spus pe Libris.ro mi-am spus ca trebuie sa o citesc fiindca imi amintea de cantecul Lidiei Buble: Si ma scufund sub apa, sa nu te mai aud niciodata…

Stiu ca fac asocieri stranii dar nu regret ca am ales cartea asta pentru ca e o carte plina de lectii de viata, de invataminte despre cat rau pot face cuvintele nerostite.

Tot ce nu ti-am spus este povestea unei familii mixte formata din iubire, din convingerea ferma ca dragostea poate invinge orice chiar si diferentele rasiale, dar in America anilor 70 lucrurile nu stateau deloc asa.

„Uneori, aproape ca uitai: uitai ca nu arati ca toti ceilalti. In clasa, la farmacie sau la supermarket, te simteai ca un anonim din multime. Uneori nu te gandeai deloc la asta. Dar alteori o observai pe fata de vizavi uitandu-se, pe casiera uitandu-se, pe farmacist uitandu-se si te vedeai pe tine insuti reflectat in ochii lor: distonant. Si de fiecare data cand te vedeai din afara, asa cum te vad altii, iti aduceai iar aminte.”

Atunci cand frumoasa Marilyn, americanca tipica, blonda cu ochi albastri la cunoscut pe James Lee pe atunci profesorul ei, a fost cucerita de timiditatea, seriozitatea si de infatisarea lui exotica si s-a indragostit de el fara scapare, chiar daca ea avea alte visuri inainte sa-l cunoasca, visuri marete, vroia sa devina doctorita si putea pentru ca era foarte inteligenta si curajoasa. Dar mai apoi s-a casatorit, a ramas insarcinata si visul ei de a deveni medic a fost inabusit intr-un ungher, pana intr-o zi cand avea deja doi copii: pe Nath si pe Lydia si se saturase sa fie gospodina tipica din suburbii, care gateste, spala si are grija de copii asteptand sa vina barbatul acasa, asa ca si-a luat cateva lucruri si a plecat pur si simplu, chiar daca o durea inima, dar isi dorea prea mult sa isi reia visul de acolo de unde il abandonase in urma cu 8 ani.

Insa Providenta avea alte planuri in privinta ei asa ca Marylin este nevoita sa se intoarca acasa, dar de ce si cu ce pret, veti afla doar citind cartea.

Dar aceasta carte nu este despre Marilyn asa cum ati putea crede la prima vedere ci despre Lydia asupra careia Marilyn isi proiecteaza toate visurile si sperantele ei spulberate fara sa-si dea seama ca pune pe umerii ei mici o povara mult prea mare, o povara pe care Lydia nu si-o doreste dar o accepta de frica de a nu fi parasita din nou de mama ei.

Si de aici incepe si se termina totul! Din lipsa de comunicare, din sperantele desarte ale adultilor, din visurile pe care ei le-au abandonat sau nu au avut curajul sa le urmeze si pe care acum le proiecteaza asupra copiilor fara sa se gandeasca la consecinte.

Dar acestea vor veni si vor fi dureroase, destabilizatoare si greu de indurat. Insa finalul e unul neasteptat.

Voi ati citit cartea? Ce mai cititi zilele astea? Daca sunteti in cautare de carti interesante gasiti unele foarte faine la reducere in categoria Beletristica.

Recenzie: Ultimul om bun de A.J. KAZINSKI

S-a publicat 17/06/2018 de Rodica Mihaela

recenzie de carte

In Vechiul Testament exista o legenda: pe pamant traiesc treizeci si sase de oameni buni care ne pazesc. Fara ei umanitatea ar disparea. Dar acesti oameni buni nu stiu ca ei sunt cei alesi.

Atunci cand am ales romanul Ultimul om bun stiam ca o sa-si placa fiindca sunt o mare fana Dan Brown, Tom Egeland, Philipp Vandenberg s.a.m.d, dar nu ma asteptam sa fie atat de bun incat sa vreau sa mai citesc si alte carti scrise de A.J. Kazinski.

Asa cum ati inteles deja din introducere este o alta carte care abordeaza o tema religioasa controversata si anume: Mitul „Oamenilor drepti ai lui Dumnezeu” despre care Dumnezeu i-a povestit lui Moise si i-a spus ca va trimite pentru fiecare generatie cate 36 de oameni drepti care ne vor ocroti si ca fara ei omenirea va pieri.

Ce se intampla insa atunci cand cei 36 de oameni drepti raspanditi pe intreg pamantul incep sa moara? O sa spuneti bine, dar daca nu stim care sunt de unde stim ca ei mor si nu oameni obisnuiti. Pentru ca fiecare dintre cei drepti are pe spate un semn ca un tatuaj, atunci cand sunt gasiti fara viata in diverse colturi ale lumii si acest „tatuaj” reprezinta un numar scris in toate limbile pamantului, pe care insa foarte putini oameni il pot descifra si sunt si mai putini cei carora le pasa de ce se va intampla cu omenirea daca oamenii buni dispar cu totii.

Printre ei se afla Niels Bentzon un politist cu experienta care a invatat sa negocieze cu sinucigasi si criminali deopotriva si care sufera de depresie si nu poate merge mai departe de propriul oras Copenhaga si de Hannah Lund cercetator, care si-a pierdut fiul de curand si s-a izolat in lumea ei. Dar moartea oamenilor drepti incepe se aiba sens atunci cand Hannah descopera ca ei au cateva lucruri in comun si ca toti au facut fapte bune si sunt perceputi ca oameni buni.

Si lucrurile se complica atunci cand numarul celor care au murit ajunge la 35 si a mai ramas doar unul si daca el moare, atat omenirea cat si Dumnezeu vor pieri.

Dar care sunt sansele ca el sa fie gasit la timp cand conform oamenilor de stiinta noi nu cunoastem decat 4% din materia care exista in Univers in timp ce restul de 96% ne este complet necunoscut si cu toate astea ne comportam ca niste mici zei care stim totul, ne comportam ca si cum necunoscutul nu exista. Dar exista.

Cine e ultimul om bun si ce se va intampla cu el veti afla doar citind aceasta carte. O gasiti pe Libris.ro.

 

Recenzie: Forma apei de Andrea Camilleri

S-a publicat 15/03/2018 de Rodica Mihaela

Forma apei e primul roman din seria Comisarul Montalbano, care cuprinde mai multe romane, unele dintre ele netraduse inca in limba romana, serie pe care eu am citit-o aleatoriu pana cand mi-am dat seama ca e numerotata, dar cazurile nu au legatura intre ele asa ca ma bucur ca nu am mers pe firul apei cum se spune, pentru ca, daca faceam asta nu cred ca azi as mai fi atat de indragostita de comisarul Salvo Montalbano, fiindca acest roman desi este scris in stilul caracteristic al lui Andrea Camilleri, dezvaluie dedesubturile unor asasinate politice, iar pe mine politica nu ma pasioneaza.

Atunci cand inginerul Luparello este gasit mort si cu pantalonii in vine, la stana, un loc rau famat, care nu are nimic dea face cu plaiuri mioritice ci e un bordel in aer liber, tinut de Gege, un prieten al comisarului Montalbano, toata lumea incepe sa puna intrebari dar in acelasi timp se fac mari presiuni ca sa se musamalizeze cazul, pentru ca inginerul Luparello este unul dintre marii oameni politici ai vremii si un om foarte respectat si temut in Sicilia, un om care toata viata lui a actionat cu mare grija si a condus partidul si tara din umbra iar acum era la apogeul carierei sale.

Ce cauta inginerul Luparello la stana si in ce imprejurari survenise moartea lui era o intrebare aflata pe buzele tuturor dar doar un singur om stia raspunsul -comisarul Montalbano, care cu propriile lui metode a aflat totul despre inginerul Luparello si inclinatiile sale ambidextre. La noi ambidextru inseamna ca o persoana isi poate folosi la fel de bine ambele maini sau picioare, dar termenul se mai refera in mod impropriu si la cineva care isi poate folosi organul sexual ca sa se distreze atat cu femei, cat si cu barbati.

Si chiar daca totul pare simplu la prima vedere, nu e deloc asa, pentru ca forma apei se schimba, ia forma vasului in care e turnata, la fel cum acest caz ia o noua turnura atunci cand avocatul Rizzo, succesorul lui Luparello, este gasit si el asasinat.

Totul pare o reglare de conturi a Mafiei, dar comisarul Montalbano, nu se lasa convins de aparente si chiar daca are momente cand simte nevoia „sa frece tiparu`”o expresie care ii place si care insemna sa dea roata prin casa fara un scop precis, ocupandu-se de lucruri inutile, mintea lui nu ia pauza niciodata!

Va indemn sa cititi acest roman, pe care il gasiti pe Libris, de fapt sa cititi toata seria, pentru ca o sa va placa stilul comisarului Montalbano si o sa aflati multe vorbe de duh si retete apetisante, dar in acelasi timp o sa va indragostiti de Sicilia si o sa vreti sa o vedeti cu ochii vostri.

Voi ce carti ati citit in ultima vreme?

P.S. Nu pot sa inchei acest articol fara sa va spun despre Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris, care va avea loc in perioada 22 – 25 martie 2018 in Aula Universității Transilvania din Brașov. Eu am fost anul trecut acolo si am gasit carti faine la preturi foarte bune.

Recenzie: De ce traiesc mai mult oamenii fericiti de Jordi Quoidbach

S-a publicat 01/03/2018 de Rodica Mihaela

Ce alt martisor mai frumos v-as putea oferi azi decat recenzia unei carti despre fericire. Acea fericire dupa care alergam toti si de cele mai multe ori nu ne dam seama ca am gasit-o deja si ca a fost mereu cu noi, in noi.

De ce traiesc mai mult oamenii fericiti este o carte scrisa de Jordi Quoidbach(cine poate sa-i pronunte numele fara sa greseasca are toata stima mea), care este doctor in psihologie si studiaza fericirea la Harvard. Stiu ca nu va vine sa credeti ca fericirea a ajuns o stiinta studiata in scoli, dar asa este!

Este o carte foarte amuzanta, e ca o pastila de buna dispozitie in zilele mohorate si ploioase, atunci cand incetezi sa vezi partea buna a lucrurilor.

Din ea aflam ca fericirea depinde doar de noi si ca nu e atat de greu de atins pe cat tindem sa credem, atunci cand ne comparam cu ceilalti.

Cercetatori de toate nationalitatile au aflat foarte multe lucruri interesante despre fericire, pe care ni le-au dezvalui prin intermediul acestei carti, care te binedispune numai cand o vezi.

Dar hai sa va dezvalui cateva secrete din ea, ca un cadou de martisor:

  • fericirea este o combinatie formata din multe emotii pozitive, putine emotii negative si un sentiment ridicat de satisfactie a vietii
  • exista chiar si o formula a fericirii de care trebuie sa tinem cont daca ne dorim sa fim mai fericiti si ea arata cam asa: Fericire=Pozitiv supra Negativ > sau egal cu 2,9 supra 1, adica avem nevoie de 3 lucruri pozitive pentru unul negativ ca sa ne simtim fericiti.
  • cei mai fericiti oameni din lume traiesc in Puerto Rico si Mexic, iar Romania se afla abia pe locul 73 in acest top
  • in tarile occidentale oamenii se raporteaza doar la sine si se gandesc doar la fericirea personala in tip ce in culturile asiatice oamenii se raporteaza la comunitate
  • „ Am hotarat sa fiu fericit fiindca e bine pentru sanatate” spunea Voltaire si mare dreptate avea. Cultivandu-ti fericirea, iti maresti sansele de a muri cat mai tarziu posibil…sanatos tun!
  • ” Pentru frumusete nu exista un fard mai bun decat fericirea” si asta nu am spus-o eu ci contesa de Blessington si avea in mod vizibil dreptate, pentru ca atunci cand zambim devenim mai atragatoare si mai usor de suportat asa ca nu uitati sa zambiti azi, pentru ca „un zambet costa mai putin decat electricitatea, dar da atat de multa lumina.”
  • fericirea partenerilor nostri ne poate face pe noi nefericite desi invers nu se aplica. Conform studiilor barbatii nostri nu ar trebui sa fie mai fericiti decat noi in relatie 🙂
  • oamenii fericiti sunt mai altruisti si mai implicati in problemele comunitatii
  • fericirea se raspandeste in retelele sociale astfel incat daca prietenii tai sunt fericiti s-au nefericiti, se ia,  asa ca ai grija cu cine te insotesti.
  • banii aduc fericirea dar intr-o masura mult mai mica decat sexul, asa ca nu plangeti daca n-ati castigat la loto. 🙂
  • intre 65 si 85 de ani suntem cei mai fericiti si mai satisfacuti de existenta noastra, poate pentru ca devenim mai intelepti.
  • Love, love, love…all you need is love! Relatiile infloritoare ne fac fericiti! Dar pentru asta avem nevoie de comunicare, sa ne bucuram de reusitele partenerului de viata si sa face impreuna cat mai multe lucruri noi.

Si ca o concluzie trebuie sa va spun ceea ce stiti deja: ca muzica prietenii si cadourile ne fac fericiti asa ca trebuie sa profitam cat mai des de ele.

Daca vreti sa aflati si alte lucruri despre fericire din aceasta carte si sa completati cateva teste ca sa vedeti unde va situati pe scara fericirii, o gasiti pe Libris.ro.

Acum vreau sa aflu daca sunteti de acord cu cercetatorii sau nu si daca va plac cartile de dezvoltare personala?