„Există o singură fericire în această viață: să fii iubit și să iubești.” – George Sand

Am observat privind cu atentie in jurul meu ca iubirea are acum unitate de masura, nu mai e un sentiment unic, nemasurabil si nepretuit, e un sentiment care se masoara in calitati, conturi in banca sau bijuterii, masini, telefoane, haine de firma, excursii in strainatate!
Mie mi se pare ciudat pentru ca nu m-am gandit niciodata la iubire in felul asta: eu iubesc din inima sau deloc si EL pentru mine e perfect cu sau fara „alte accesorii”.
Vreau sa am ce vorbi cu el, sa ma faca sa zambesc cand ma trezesc dimineata, sa ma imbratiseze in miez de noapte, sa nu ma faca sa plang, sa ma tina de mana cand mi-e frica si sa stiu ca orice ar fi, nu o sa-mi dea drumul niciodata. Si nu spun niciodata :Te iubesc pentru ca…spun doar… TE IUBESC !

Au trecut 11 ani de cand am scris prima parte a acestui text si intre timp am invatat pe pielea mea ca, daca nu esti Julieta si nu traiesti intr-o poveste nesfarsita care se termina brusc si tragic, atunci iubirea chiar are unitate de masura: se masoara si se vede in timpul petrecut impreuna, in sprijinul acordat la nevoie, in felul in care iti asumi sau nu responsabilitatea, in modul in care pui pe cineva pe lista de prioritati sau nu, in promisiunile indeplinite, in lucrurile realizate impreuna, in momentele traite si in amintirile faurite.

Toate astea cantaresc mai mult decat orice declaratie de dragoste oricat de frumoasa, mai mult decat un sarut care sa te faca sa uiti de lacrimile de ieri, mai mult decat florile care se ofilesc in vaza si care in afara de putina veselie nu iti trezesc in suflet nimic.

Te iubesc trebuie sa aiba o baza, sa fie real, palpabil si dovedit prin fapte, altfel e doar o declaratie de dragoste fara fond.

Pana si iubirea pentru copii trebuie demonstrata zilnic prin fapte, pentru ca ei sa poata creste oameni mari care sa poata spune te iubesc cu inima deschisa.

Experientele de viata pot transforma acel Te iubesc din adolescenta, in Te iubesc pentru ca ai grija de mine, la maturitate, sau in Ma iubesc pe mine mai mult…depinde daca ai norocul sa gasesti omul potrivit sau nu. Un lucru e sigur, iubirea nu moare, se transforma in altceva.

Si cred ca cel mai important lucru este sa iubim indiferent cum alegem sa o facem sau sa o spunem: sa iubim viata, sa ne iubim pe noi, sa ii iubim pe cei care ne fac fericiti, sa ne incarcam sufletul cu pasiunile noastre si sa zambim in fiecare zi stiind ca orice ar fi, am iubit!

In ultima vreme vad tot mai multe podcasturi, carti, cantece si sfaturi in reviste despre cum sa te iubesti pe tine insuti ca sa il poti iubi pe celalalt, pentru ca altfel nu e iubire, e dependenta! Asa sa fie?

Voi cum spuneti te iubesc? Credeti ca iubirea e mai complicata acum in secolul vitezei?

Sursa foto: Alisa Anton on Unsplash