Recenzie: se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

S-a publicat 16/04/2020 de Rodica Mihaela

Am citit multe carti in ultima vreme despre evrei si despre deportarea lor in lagarele naziste si fiecare carte m-a impresionat prin suferinta si sensibilitatea transmise de personaje, dar cartea asta pe care am luat-o de pe Libris am citit-o pe nerasuflate ca sa aflu ce se intampla cu Sarah, ce se alege de ea si de familia ei si daca reusesc sa supravietuiasca lagarului.

Sarah era o fetita normala, cu o familie fericita si un frate mai mic pe care il adora, mergea la scoala cu placere si era prietenoasa si politicoasa cu toti vecinii, dar intr-o zi copilaria i s-a schimbat brusc fara ca ea sa inteleaga ce se intampla, pentru ca nimeni nu-i spunea nimic si auzea doar conversatii soptite despre razii si vedea frica in ochii parintilor ei.

Era in vara anului 1942 atunci cand politia franceza le-a batut la usa si le-a ridicat pe ea si pe mama ei fara sa le spuna unde le duce. Sarah nu a apucat decat sa-si ascunda fratele mai mic, pe Michel, in dulap, inainte ca politistii sa-l vada, spunandu-i sa stea nemiscat ca se va intoarce mai tarziu dupa el.

Si chiar credea asta, atunci cand a ascuns cheia de la dulap in buzunar ca pe un suvenir de pret. Insa politistii francezi aveau alte planuri despre care ea nu stia. Tatal ei, care era ascuns in beci la venirea politiei, a iesit de bunavoie ca sa mearga cu ele. Si au fost dusi cu totii la Vel d Hiv, o imensa arena neacoperita, unde au fost inghesuiti sute de oameni unii in altii, fara apa si fara mancare. Au stat acolo zile intregi fara ca nimeni sa le spuna ce se intampla, cand se va termina acest cosmar sau unde vor fi dusi.

Fetita a vazut cum familiile incep sa-si piarda mintile incetul cu incetul, a vazut oameni morti, oameni in agonie, dar ea nu se gandea decat la o cale prin care sa evadeze si sa ajunga la fratele ei, incuiat in dulap.

Dar au fost dusi in lagar si despartiti fara ca Sarah sa stie daca isi va mai revedea parintii vreodata. Atunci s-a hotarat sa evadeze, sa se intoarca acasa, la Paris si sa-si salveze fratele. Era un plan nebunesc dar era singurul lucru care o tinea in viata.

Daca a reusit sau nu sa-si duca planul la bun sfarsit veti afla doar citind cartea. Dar trebuie sa stiti ca soarta ei s-a impletit dupa 20 de ani cu cea a unei familii franceze care s-a mutat in apartamentul lor si care nu au uitat-o nicodata pe Sarah.

Se numea Sarah e o carte impresionanta, care isi pune amprenta asupra ta si te face sa vezi altfel viata.

Voi ati citit carti despre lagarele naziste? Ce mai cititi in perioada asta? Stiati ca acum puteti comanda carti in limba engleza cu livrare din stoc?

7 comentarii la “Recenzie: se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

  • Singura carte de acest gen pe care am citit-o a fost Jurnalul Anei Frank. Si nu am putut sa nu ma gandesc la ea continuu in timp ce lecturam textul tau. Chiar m-a fascinat, motiv pentru care o voi trece pe lista mea pentru urmatoarele achizitii. Multumesc!

  • Am citit cărți despre acea perioadă. O am și pe aceasta de câțiva ani în bibliotecă, dar încă nu i-a venit rândul. Acum citesc Majoretele.

  • Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

    Fotografie Google

    Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

    Conectare la %s

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    %d blogeri au apreciat: