Un intelept a spus un lucru cu care eu sunt total de acord:  ”La inceput daruim din ceea ce avem, apoi daruim din ceea ce suntem…”

De ce spun asta? Pentru ca fiecare dintre noi are propriile motive, mai mult sau mai putin egoiste, pentru care se implica intr-o campanie sau alege sa ajute pe cineva, dar o sa vorbesc doar despre motivele mele, fiindca nu vreau sa supar pe nimeni. Dimpotriva, vreau sa va dati seama cat de mult bine putem face impreuna, indiferent de resortul din spate sau de cauzele cu care rezonam, pentru ca, atunci cand ajuti, chiar se aplica versurile lui Alecsandri: Unde-s multi puterea creste…

Eu am un obicei de care m-am tinut in ultimii ani: la finalul anului fac un rezumat al lucrurilor bune care mi s-au intamplat peste an si una dintre rubrici este dedicata campaniilor umanitare(cauzelor pe care le-am sustinut in anul respectiv), iar unii dintre prietenii mei m-au intrebat de ce fac asta, pentru ca eu cred ca au avut senzatia ca vreau sa ma laud, insa eu o fac doar ca sa imi aduc aminte motivele pentru care trebuie sa fiu recunoscatoare, dar si pentru ca, la fel ca si Codin Maticiuc, cred ca binele nu se face in liniste; ca el trebuie aratat lumii, pentru ca binele sa poata fi multiplicat si dat mai departe, ca un fel de „leapsa” a binelui.

Atunci cand am vazut la televizor cum apa le-a luat casele si toata agoniseala de o viata oamenilor din  Galati, mi-a stat inima si ma gandeam cu groaza cat de greu trebuie sa fie sa muncesti o viata, apoi sa pierzi tot si sa fii la mila naturii, a oamenilor si a Guvernului, care sa vina sa te salveze.

Mi-am spus ca trebuie sa ajut, sa fac ceva, desi recunosc ca nu prea stiam ce. Am avut noroc cu cei de la Kastel, o asociatie unde fiul meu merge la meditatii, care s-au implicat in campania de ajutorare a sinistratilor, si cu ajutorul lor am putut sa donez produse de curatenie, care erau de prima necesitate.

Am vazut in jurul meu si am auzit de foarte multe initiative laudabile si oameni de bine care plecau cu transporturi cu haine, mancare si materiale de constructii la Galati, si mi-am spus ca impreuna avem o sansa sa ii scoatem pe acei oameni din noroi, la propriu si la figurat.

Asa ca nu m-am oprit aici si am donat haine, incaltaminte si jucarii la biserica de care apartin, care a organizat si coordonat o campanie umanitara pentru sinistratii din Galati, dar lucrurile erau departe de a se termina, pentru ca urma reconstructia caselor luate de ape si asta nu mai e nici simplu, nici ieftin, pentru ca materialele de constructie costa, mana de lucru costa.

Solutia a venit de la firmele de constructii si de la alte companii mari din tara, care au ales sa redirectioneze 20% din impozitul pe profit către ONG-urile care ajutau sinistratii cu materiale de constructii.

Este un gest care pe ei nu ii costa nimic, dar care schimba vieti. Si o sa va dau un exemplu; primul care imi vine in minte este cel al Asociatiei Kastel, unde cateva firme din Brasov au ales sa redirectioneze cei 20% din impozitul pe profit pentru a-i ajuta pe copiii proveniti din comunitati vulnerabile să fie integrati in scoala redandu-le astfel sansa unui viitor frumos, pentru ca au inteles ca numai impreuna putem  schimba lucrurile care nu merg bine în tara noastra.

O alta initiativa foarte faina, care mi-a atras atentia, este campania celor de la Vindem-Ieftin.ro: #reCONSTRUIMacasa, prin care au ales sa renunte la adaosul comercial și susțin reconstrucția caselor afectate de inundații.

Ba mai mult, au reusit sa mobilizeze peste 50 de francizați și angajati, si nu s-au oprit aici, pentru ca au inteles ca „unde-s multi puterea creste” si colaboreaza cu peste 300 de producători și importatori de materiale de constructii pentru a sprijini procesul de reconstrucție a caselor cat mai repede, pentru ca acei oameni sa nu-si petreaca iarna in ger, sub cerul liber.

Daca ati vazut macar o stire de la Galati, daca ati auzit plansul celor batrani, care si-au vazut agoniseala de-o viata disparand in cateva minute, daca ati fost vreodata pusi in situatia crunta de a cere ajutor pentru voi sau pentru cineva drag, veti intelege cat e de important este gestul lor, cat de mult conteaza sa punem mana de la mana si sa-i ajutam.

Sa cumparam o caramida care, pentru noi, poate insemna foarte putin, dar pentru ei este totul; le reda viata asa cum o stiau inainte sa le-o ia apa.

Impreuna putem transforma #reCONSTRUIMacasa intr-un sentiment de apartenenta la o comunitate si putem cladi un viitor mai bun nu doar pentru cei de la Galati, ci si pentru noi si pentru copiii nostri, pentru ca fiecare dintre noi isi doreste sa lase ceva in urma. Si daca Antoni Gaudi a reusit sa cladeasca Sagrada Familia, cred ca putem si noi sa reconstruim cateva case.

In fiecare an sau aproape in fiecare an, cauzele pentru care aleg sa donez se schimba. Viata noastra se schimba si evenimente neprevazute ne iau prin surprindere, dar atata timp cat nu renuntam si alegem sa ajutam cum putem, sa donam din timpul nostru, din putinul pe care il avem, sa ne implicam fie chiar si cu o vorba buna, lucrurile pot fi reparate si nimic nu e piedut.

Asa cum puteti vedea in poza de mai sus, eu prefer sa donez catre ONG-uri in care am incredere si carora le urmaresc constant activitatea, si stiu ca fac lucruri bune.

Exista insa si cazuri particulare despre care aflu de la prieteni, pe care aleg sa le ajut, pentru ca simt ca au nevoie de o mana intinsa si de un gest oricat de mic, care sa le arate ca nu sunt singuri.

La inceputul articolului v-am spus ca o sa vorbesc doar despre motivele pentru care eu aleg sa donez an de an catre cauzele cu care rezonez si, pentru asta, trebuie sa va fac o marturisire: fac asta pentru ca eu am fost in „papucii” lor si stiu cum e sa mergi la Crucea Rosie ca sa primesti un litru de ulei si un kilogram de zahar, sa iti dea o asociatie un carucior pentru copil, pe care tu nu ti-l poti permite si, mai ales, stiu cum este sa-ti fie foame.

Mi-am promis mie ca, daca intr-o zi o sa am mai mult, o sa ajut alti oameni sa nu simta ce am simtit eu. Durerea ca nu ai ce sa-i oferi copilului tau este crunta, umilinta si groaza ca esti intr-o situatie fara iesire sunt greu de indurat.

Insa Dar din dar se face Rai si, daruind, ne oferim noua hrana pentru suflet, iar celor pe care ii ajutam le daruim speranta, un sentiment care nu trebuie sa moara niciodata, pentru ca speranta ne face sa mergem inainte, sa fim mai buni si sa depasim orice obstacol.

Voi sunteti de acord cu mine ca binele pe care il faci trebuie aratat lumii sau credeti ca binele se face in liniste?

Articol scris pentru SuperBlog 2024

Sursa foto: Depozite virtuale si arhiva personala