cele mai bune carti

Toate articolele etichetate cele mai bune carti

Recenzie: Aproape moarta de Lisa Jackson

S-a publicat 11/11/2021 de Rodica Mihaela

252873451_435441134611779_1512871789294961079_n

Astazi vreau sa va povestesc despre o noua carte pe care am primit-o de curand de la Editura Meteor Press, o carte pe care pot sa spun ca am asteptat-o, pentru ca este continuarea romanului Daca ar fi stiut…despre care am scris AICI. Aceasta trilogie devine tot mai interesanta cu fiecare carte nou aparuta si fiecare poveste e mai buna decat precedenta.

In Aproape moarta atentia e indreptata spre fiica Marlei Cahill, care intre timp a crescut, a devenit la randul ei mama si nu se afla in cea mai frumoasa perioada din viata ei. Nici nu prea are cum in conditiile in care sotul se pare ca o inseala, mama ei criminala a evadat din puscarie si nu se stie unde se afla iar bunica ei, stalpul familiei, tocmai a murit in conditii misterioase.

Dar e abia inceputul, insa Cissy Cahill nu are de unde sa stie asta, pentru ca ea e concentrata total asupra fiului ei B.J si incearca sa faca fata tumultului de sentimente pe care le are pentru sotul ei Jack, un barbat in care a crezut din toata inima si alaturi de care a sperat ca isi va petrece toata viata si ca va avea in sfarsit parte de dragostea pe care nu a primit-o in copilarie de la familia ei influenta si bogata dar extrem de rece cu membri familiei de parte feminina.

Familia Cahill are foarte multe secrete ascunse si treburi nerezolvate, care par ingropate odata cu bunica ei Eugenia Cahill, dar nu e deloc asa si cosmarul abia de acum incepe.

Oamenii incep sa moara in jurul ei si Cissy nu stie cum sa se apere de criminalul nevazut si mai ales e ingrozita de ce i s-ar putea intampla baietelului ei.

„Ei cred ca voi muri. Aud asta in soaptele lor.

As vrea sa strig: Nu! Sunt vie. Nu voi abandona. Ma voi lupta cu ghearele si cu dintii. Insa nu pot sa vorbesc.

Tot ce stiu este ca zac pe un pat de spital si mai stiu ca abia supravietuiesc.

Sunt conectata la aparate ce-mi monitorizeaza bataile inimii si respiratia si Dumnezeu mai stie ce altceva, insa asta nu ma ajuta prea mult.

Sunt captiva in propriul meu corp si este iadul pe pamant.

-Familia intreaba intruna ce speranta de viata ii dam? rosteste asistenta.

Familia mea? M-au si ingropat deja? Nu se poate! Nu pot sa cred asta. Sunt inca vie, pentru numele lui Dumnezeu! Cum s-a ajuns la asta? Dar stiu. Imi amintesc perfect toate clipele vietii mele, ca si evenimentele care au dus la momentul acesta”.

Va reusi Cissy sa supravietuiasca si sa-si apere familia de un criminal care o uraste de moarte si ar face orice sa o vada distrusa, suferind, fara suflare? Va recomand aceasta carte si abia o astept pe urmatoarea, pentru ca familia Cahill are multi membri. 🙂

Voi ati citit primul roman al trilogiei?

Recenzie: Luminile pierdute din ST. KILDA de Elisabeth Gifford

S-a publicat 01/11/2021 de Rodica Mihaela

250934819_568077604260082_3673017691005719222_n

Atunci cand am primit cartea Luminile pierdute din ST. KILDA de la editura Meteor Press stiam ca e o carte de dragoste si mi-am spus ca nu am mai citit demult o carte buna de dragoste. Si trebuie sa recunosc ca aveam nevoie de o poveste care sa ma inspire, sa-mi aduca aminte ca dragostea invinge orice si ca poti iubi un om indiferent cat timp a trecut de cand nu l-ai mai vazut.

Insa aceasta carte m-a surprins prin felul in care e scrisa, prin povestea de dragoste care se intinde peste oceane si decenii si devine tot mai puternica cu fiecare zi care trece.

Mai stiti cand eram copii si ne imaginam cu totii ce fericiti am fi daca plecam pe o insula pustie si intrebam in oracole: Spune trei lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie?

Ei bine, ST. KILDA, nu e o insula pustie, acolo traiesc oameni, care sunt izolati de civilizatie si a caror supravietuire depinde de fiecare vapor care trece si opreste pe mica lor insula dar care nu-si pierd nici o clipa bunatatea si credinta in Dumnezeu, indiferent cat de grele sunt timpurile si cat de mult sufera de foame si de frig.

Pe insula traieste Chrissie, o insulara harnica, frumoasa si iubitoare, expresia vie a insulei care se indragosteste de Fred, un student la geologie, venit pe insula pentru cercetare si povestea lor de dragoste, desi foarte frumoasa are parte de foarte multe piedici pentru ca ei vin din lumi complet diferite si credintele lor sunt diferite.

O neintelegere ii desparte dar iubirea lor nu moare ci dainuieste peste ani, o insoteste pe Chrissie in noua ei viata departe de insula mult iubita si il ajuta pe Fred sa supravietuiasca in lagar si in timpul calatoriei disperate pe care o face in incercarea de a se intoarce la femeia iubita, dupa atatia ani in care nu au stiut nimic unul de celalalt.

Va reusi Fred sa o gaseasca pe Chrissie? O sa-l ierte ea pentru toti anii in care a lasat-o singura? Va supravietui iubirea lor secretului pe care ea la ascuns? Veti afla raspunsul la intrebari citind cartea asta pe care v-o recomand. Daca vreti sa cititi aceasta carte minunata o gasiti la reducere aici.

Voi aveti recomandari pentru mine? Ce ati mai citit in ultima vreme si v-a placut?

Recenzie: Bunul doctor din Varsovia de Elisabeth Gifford

S-a publicat 20/07/2021 de Rodica Mihaela

219430894_376525147471612_477141124957969727_n

„Nu lasi un copil bolnav singur sa infrunte intunericul, si nu abandonezi copiii in asemenea vremuri.” -Janusz Korczak

Am citit destul de multe carti despre lagare si despre oameni care au supravietuit acolo, dar cartea Bunul doctor din Varsovia e mai mult decat atat, e o declaratie de dragoste pentru copii si pentru viata.

Atunci cand am primit cartea de la Editura Meteor Press, am incercat sa ma pregatesc sufleteste pentru povestea pe care aveam sa o descopar pagina cu pagina, dar nimic nu te pregateste pentru ororile razboiului, pentru lagarele de exterminare si mai presus de toate, pentru suferinta indurata de copii intre anii 1939-1945.

Chiar daca razboiul era pe cale sa izbucneasca nu a putut opri povestea de dragoste dintre Misa si Sofia, o poveste inceputa timid si cu mici neintelegeri, dar care a devenit tot mai puternica cu fiecare zi care trecea, sub ochii doctorului Korczak, care avea grija de sute de copii intr-un orfelinat din Varsovia. Dar e impropriu spus orfelinat, pentru ca aici copii erau foarte fericiti, erau tratati cu dragoste si respect, primeau mancare buna si erau incurajati sa devina ceea ce isi doreau.

Misa si Sofia il ajutau pe doctorul Korczak sa aiba grija de copii si sa le asigure cele necesare, ii scoteau la plimbare si mergeau cu ei in tabara.

Insa totul s-a schimbat intr-o noapte atunci cand razboiul a inceput si bombardamentele au continuat zi si noapte distrugand Varsovia bucata cu bucata. Dar in ciuda bombardamentelor distrugatoare, Varsovia refuza sa se predea, spre furia lui Hitler.

Ororile au continuat cu impuscarea evreilor in plina strada, obligarea lor sa poarte insemnul Steaua lui David pe maneca hainei si interzicerea de a se amesteca cu polonezii, prin ridicarea unui zid dincolo de care nu aveau voie sa treaca si care a devenit ghetoul groazei, al foametei si al disperarii.

Ludwig Fischer, guvernatorul general al Varsoviei declara ca: Evreii trebuie sa se adapteze la toate conditiile si vom face tot posibilul sa le fie foarte greu…Ei vor pieri de foamete si saracie , si doar un cimitir va ramane din problema evreiasca.

Dar spiritul evreilor si al polonezilor care isi vedeau tara distrusa si prietenii omorati era departe de a fi infrant, pentru ca dragostea era mai puternica decat oricand, Misa si Sofia s-au casatorit iar doctorul Korczak isi continua misiunea de a avea grija de copii si de ai invata pe oameni cum sa inteleaga si sa iubeasca aceasta stare miraculoasa si creativa de tip „nu stiu” atunci cand este vorba despre cresterea copiilor-care sunt atat de plini de viata si de surprize uluitoare.

Daca vreti sa aflati ce s-a intamplat cu doctorul Korczac, cu copii de care avea grija, cu Misa si Sofia, va trebui sa cititi cartea Bunul doctor din Varsovia pe care o gasiti aici.

Voi ati citit cartea? Ce mai cititi zilele astea?

Recenzie: Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin

S-a publicat 07/07/2021 de Rodica Mihaela

213370627_965365814213609_2512268729288145004_n

Cartea Proiecte globale 2045 de Daniel Estulin, pe care am primit-o acum ceva vreme de la Editura Meteor Press si nu am apucat sa o citesc pana acum, a fost pentru mine ca un dus rece, un dus care m-a ajutat sa inteleg ca realitatea in care traim noi nu e si realitatea din spatele cortinei acolo unde elitele lumii ne decid soarta si nu doar soarta noastra ci si pe a copiilor nostri.

Poate va intrebati cine e Daniel Estulin si de ce ar trebui sa luam cele spuse de el drept adevarate si nu doar niste teorii ale conspiratiei? Daniel Estulin este doctor in inteligenta conceptuala si colonel al contrainformatiilor militare rusesti, ba mai mult a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace.

Estulin afirma ca actuala criza a sanatatii cauzata de coronavirus este secundara, dar va accelera sfarsitul ciclului pe care il traim odata cu prabusirea pietelor si sfarsitul erei care a inceput cu acordurile de la Bretton Woods din 1944.

„Lumea traieste ultimele decenii relativ calme inainte de „criza Matrioska” care se pare ca va matura nu numai capitalismul cu tot cu sustinatorii sai ci intreaga civilizatie post-neolitica. Iar daca omenirea va reusi sa supravietuiasca, chiar daca va scadea la 1 miliard, din 8 miliarde cati suntem acum, noua civilizatie va trebui sa fie complet diferita”.

Ca sa supravietuim trebuie sa facem o promisiune: sa ne pregatim cat mai bine pentru a infrunta cataclismele globale cu demnitate, cu hotarare si cu forta, pentru ca atunci cand ne luam la tranta cu soarta nu mai conteaza decat problemele universale -viata, supravietuirea si moartea.

Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca, atunci cand ne vom confrunta cu auto-distrugerea, vom fi suficient de intelepti ca sa ne schimbam destinul, inlocuind paradigma actuala distructiva, care incearca sa consolideze un imperiu mondial si sa rezolve conflictele prin razboi, cu un exemplu moral care sa inspire imaginatia si sa dea speranta omenirii.

Nu va fi usor sa realizam aceasta schimbare, dar daca ar fi usor, oricine ar fi facut-o deja. Insa trebuie sa intelegem ca este lumea noastra si nu trebuie sa lasam istoria sa ne distruga.

„Trebuie sa facem o declaratie de principii. Acestia suntem noi! Asta este ceea ce reprezentam! Ne vom apara pana la capat prezentul si viitorul, caminul nostru planetar, viitorul copiilor si al nepotilor nostri. Ne vom apara dreptul de a trai in pace, de a ne simti protejati in casele noastre, pe strazile noastre, in orasele si in tarile noastre. De a putea sa ne educam copii. Trebuie sa credem in ceva. Sa nazuim spre ceva mai bun. Sa lucram in libertate si cu inspiratie, pentru a imbunatati viata tuturor oamenilor. Daca nu vom actiona cu intelepciune, daca nu vom avea o ideologie, daca vom fi lipsiti de cunostinte tehnice si stiintifice, nu vom putea construi o lume mai buna”.

Da, exista speranta.

Asa vreau sa inchei aceasta recenzie cu un fel de mantra care sa ne duca pe drumul cel bun si sa intelegem ca trebuie sa lasam ceva in urma pentru generatia urmatoare, sa le dovedim ca am existat.

Voi ati citit cartea? Va ingrijoreaza viitorul?

Recenzie: Cum sa imbratisezi un arici de Brad Wilcox si Jerrick Robbins

S-a publicat 17/06/2021 de Rodica Mihaela

200853478_488567162439557_829746663950114982_n

Atunci cand am primit cartea asta de la Editura Meteor Press, m-am bucurat foarte mult, pentru ca de curand am inceput sa fac colectie de carti pentru si despre adolescenti. Fiul meu are deja 10 ani si ma pregatesc pentru „petrecerea” care va urma si care am inteles ca e inevitabila, pentru ca nu e deloc usor sa fi adolescent in ziua de azi, de fapt nu era usor nici pe vremea noastra, doar ca era putin altfel. Eu am inceput deja sa recunosc semnele si gesturile care ma anunta ca adolescenta bate la usa si cartea asta mi-a linistit un pic temerile in privinta copilului pe cale sa devina adolescent.

Fiecare etapa din viata e si frumoasa si grea, dar odata ce trecem prin ea invatam multe lucruri despre noi si aflam ca a meritat.

Poate va intrebati ce legatura au aricii cu adolescentii…o sa va lamuresc imediat. 🙂

„Aricii sunt nocturni. Devin activi seara si isi petrec mare parte din zi dormind. Oare vi se pare ca seamana cu unii dintre adolescentii pe care ii cunoasteti sau ii aveti acasa? Aricii mananca mai mult insecte. Nu au o dieta prea echilibrata. Hmmmm…Aricilor nu le place sa fie inchisi in custi. Prefera sa se afle pe afara, colindand si explorand. Si acestea suna la fel de cunoscut, nu-i asa? Aricii si unii dintre adolescenti pot fi niste fiinte incapatanate, opunand rezistenta oricarei schimbari, dar spre deosebire de multi adolescenti, aricii sunt curati si nu prea miros. Sigur ca cea mai proeminenta caracteristica a aricilor sunt tepii lor ascutiti-niste peri aspri, ghimposi, care pot fi periculosi atunci cand sunt ridicati. Si adolescentii au niste mijloace de aparare asemanatoare”.

Trebuie sa respectati cateva reguli pentru a putea imbratisa un arici, respectiv un adolescent:

  • Nu purtati manusi, lasati-l sa va adulmece.
  • Nu va grabiti, lasati-l sa se relaxeze. Daca se face ghem si isi zbarleste tepii, ramaneti calmi si fiti rabdatori.
  • Riducati-l cu ambele maini de sub burta, care e acoperita cu perisori moi, nu cu tepi. Lasati-l sa va cerceteze si sa ajunga sa se simta mai confortabil in prezenta voastra.

Nu sunt multe reguli, dupa cum vedeti dar ele trebuie respectate cu sfintenie, daca vreti sa nu iesiti raniti din intalnirea cu un arici sau cu un adolescent.

Ca parinti, ne dorim foarte mult sa avem o relatie buna cu copii nostri, dar pentru asta trebuie sa trecem dincolo de zidurile pe care ei le ridica in adolescenta, sa aflam ce hobby-uri au si sa ne interesam de ele, pentru ca sunt foarte importante pentru copilul nostru si astfel aratam ca ne pasa de el.

Exista trei chei prin care le putem arata dragostea copiilor nostri: te iubesc, am incredere in tine si te respect, sunt cuvinte care folosite frecvent vor face comunicarea cu adolescentii mult mai usoara.

Lumea adolescentilor e una dificila,

e plina de intuneric, durere si pacat.

Exista presiuni si din partea prietenilor, si a dusmanilor,

Ceea ce genereaza confuzie interioara.

Uneori vrei sa fugi si sa fii singur.

Atunci ai nevoie ca parintii sa-ti fie alaturi,

sa-ti linisteasca viata cand izbucnesc furtunile.

Dragi parinti, va rog sa nu uitati asta:

Pentru noi, fiecare zi e ca o lupta.

Cand adolescentii se afla in intuneric

Incercati doar sa ne ajutati sa vedem lumina.

                                                 Hector Lopez

In exterior, adolescentii pot parea plini de tepi si dificil de imbratisat, dar dincolo de acele scuturi ale lor ei au mare nevoie de a fi acceptati, doriti, iubiti.

Daca aveti si voi acasa un adolescent va recomand cartea asta si veti afla ca nu e atat de greu sa imbratisezi un arici, atata timp cat exista dragoste.

Cartea Cum sa imbratisezi un arici poate fi un inceput bun pentru o relatie plina de incredere si dragoste cu adolescentul din viata noastra.

Voi aveti acasa adolescenti? Cum va intelegeti cu ei?

Recenzie: Cum sa prinzi un spion de James M. Olson

S-a publicat 19/12/2020 de Rodica Mihaela

Tradare! Cautati-o peste tot! – William Shakespeare

Cum sa prinzi un spion este o carte foarte bine documentata despre lumea contraspionajului, in care autorul ei: James M. Olson prezinta cazuri de tradare si ofera solutii pentru problemele existente acum in lumea contraspionajului, o lume vasta si extrem de complicata, de provocatoare. El isi spune propria parere si ofera sfaturi din propria sa experienta de fost sef al contraspionajului din CIA, dar in acelasi timp trage si un semnal de alarma si descrie lectiile invatate in urma esecurilor suferite de contraspionaj dea lungul anilor.

Poate vi se pare ciudat ca am ales cartea asta, dar dupa ce am citit trilogia Vrabia rosie, am vrut sa aflu cat mai multe lucruri din lumea tenebroasa a contraspionajului. E mentionata si Romania in carte asa ca merita sa o cititi. 🙂

„Cei mai agresivi si nocivi vinovati de subminarea actuala a securitatii nationale a Statelor Unite sunt: China, Rusia si Cuba”.

„Contraspionajul poate fi o profesie extrem de frustranta. Pierzi atunci cand castigi. Te bucuri atunci cand descoperi spionii in mijlocul nostru, dar esti afectat inevitabil de intrebari ca: Cum de am putut lasa sa se intample asta, s.a.m.d.

„Dar trebuie sa stiti si sa intelegeti ca dincolo de orice, contraspionajul este cea mai solicitanta disciplina din domeniul informatiilor, iar multi dintre cei care urmeaza o cariera in securitatea nationala, barbati si femei, sunt deschisi la o asemenea provocare. Contraspionajul nu esueaza niciodata in a stimula mintea. Ii atrage pe cei carora le place sa rezolve puzzle-uri, sa descalceasca noduri si sa navigheze prin labirinturi. Exista totodata o frumusete inerenta in a-ti dedica viata prinderii spionilor si tradatorilor si in a zadarnici masinatiile unor adversari vicleni”.

„Exista spioni si prin urmare exista spioni chinezi. China nu are pereche in domeniul spionajului, al actiunilor sub acoperire si al capacitatilor cibernetice. Este unica si datorita obsesiei pe care o manifesta fata de furtul secretelor Americii”.

„Pe locul doi, desi la mare distanta, se afla Rusia. Se pare ca rusii nu au primit inca vestea ca Razboiul Rece s-a terminat”.

Iar pe locul trei este Cuba. „Consider ca nu exista serviciu de informatii mai respingator decat cel cubanez”.

De ce a alcatuit un asemenea top veti afla din carte, unde veti citi despre spioni de diferite nationalitati, credinte si motivatii, care va vor lasa cu gura cascata si va vor dezvalui motivele pentru care oamenii tradeaza, atunci cand o fac.

Cartea: Cum sa prinzi un spion a aparut anul asta si o gasiti la Editura Meteor Press. Merita citita, daca va doriti sa aruncati o privire in spatele cortinei.

Recenzie: Candidatul Kremlinului de Jason Matthews

S-a publicat 12/11/2020 de Rodica Mihaela

Dupa ce am citit Vrabia rosie si Palatul tradarilor abia asteptam continuarea ca sa aflu ce se va intampla cu Dominika si Nate si dorinta mi-a fost indeplinita de cei de la Meteor Press care mi-au oferit doua carti despre spionaj, viata pe muchie de cutit si uneltiri periculoase.

Pentru cei care ati citit deja primele doua carti, cea de a treia carte a trilogiei pastreaza acelasi ritm alert si acelasi suspans.

De data asta atat Dominika cat si Nate vor fi nevoiti sa descopere o cartita care este foarte bine ascunsa si protejata de rusi si pentru asta cineva va trebui sa fie sacrificat. Cine va fi acesta vom afla la finalul povestii. Iar ca lucrurile sa devina si mai complicate Dominika devine favorita lui Vladimir Putin, ba chiar mai mult decat atat ajunge sa-l alinte Volodia, iar in viata lui Nate intra o alta femeie pe nume Agnes si lucrurile iau o turnura cu totul neasteptata.

Dominika primeste o dacea, o vila de vacanta pe domeniul lui Vladimir Putin si isi da seama ca asa arata luxul, asa arata privilegiile, la un univers departare de lintoliul moscovit si mai intelese ca: „dacea asta nu era altceva decat tava de argint a diavolului care il ispitise pe Sf. Anton in desert. Vladimir Putin ii oferise casa in schimbul loialitatii ei, postul de director al SVR-ului in schimbul constiintei si inrolarea ei ca silovik in schimbul sufletului sau”.

Si ajunge sa faca mai mult decat atat atunci cand barbatul iubit este folosit drept momeala dispensabila de catre cei din CIA pentru ai salva viata DIVEI si a prinde cartita, pentru ca situatiile disperate, cer masuri disperate.

Va reusi Nate sa scape din mana rusilor? Va reusi Dominika sa descopere la timp cine e cartita inainte ca identitatea ei de spion dublu sa fie divulgata si ea sa fie pierduta? E asta sfarsitul celor doi? Veti afla raspunsurile doar citind Candidatul Kremlinului de Jason Matthews, pe care o gasiti la Editura Meteor Press.

Asa cum v-am obisnuit deja, o sa incheiem intr-o nota culinara, cu o noua reteta interesanta, pe care o gasiti in aceasta carte:

Sote de pui cu branza-KASARLI TAVUK

Caliti ceapa, usturoi, ciuperci si rosii in ulei de masline, unt si putin vin alb. Adaugati piept de pui taiat in bucatele cat o imbucatura si gatiti la foc mic, pana se fragezesc. Puneti peste tocana branza(cascaval sau mozzarella) apoi turnati sos de rosii dulce sau picant(dupa preferinte). Dati la cuptor pana cand branza se topeste si se rumeneste. Serviti cu orez.

Voi ati citit cartea? Stiati de aceasta trilogie? Ce carti interesante ati mai citit in ultima vreme?