Atunci cand cei de la AIA Proiect m-au provocat sa renovez/restaurez o cladire din oras mi-a fost destul de greu sa o „vad” pentru ca majoritatea cladirilor au fost restaurate, dar mai sunt multe pe care nu le vedem desi trecem aproape zilnic pe langa ele.
Asa am patit si eu, atunci cand „obligata” de imprejurari am inceput sa privesc cladirile din oras prin ochii unui turist. Si am avut ce vedea, pentru ca Brasovul(nu e o lauda, e o constatare) are multe cladiri foarte frumoase si care merita sa fie vazute de cat mai multi turisti. Si aici ma refer la: Cetatea Brasovului, Biserica Neagra, Prima Scoala Romaneasca, s.a.m.d, dar astazi nu despre ele vreau sa va vorbesc ci despre o cladire care candva a fost cea mai importanta din oras, ca utilitate si grandoare. E vorba despre Palatul Postei construit in anul 1906 si care in perioada interbelica era cea mai vizitata cladire din oras pentru ca aici se intampla totul, se trimitea corespondenta, se primeau marfuri si era o cladire foarte apreciata de cei din familia Muresenilor, cei care aveau pe atunci un cuvant greu de spus in viata sociala si politica a orasului.
Dar acum lucrurile stau cu totul altfel si Palatul Postei, care si-a pastrat utilitatea(din nefericire) a devenit o cladire cazuta in dizgratie care sta sa cada in capul trecatorilor si care desi aflata in cel mai frumos loc din Brasov, in Parcul Central este ignorata complet si a inceput sa se dezintegreze si sa-si piarda detaliile de arhitectura care o faceau unica pe vremuri.
Iar inauntru tristetea este si mai mare, sali imense slab luminate, mese frumos sculptate cu corpuri de iluminat care au becuri lipsa, cu o fantana lasata in paragina si cu usi din lemn masiv mancate de carii.
Si atunci mi-am zis ca merita o alta soarta, una pe masura maretiei ei de alta data, pentru ca pana la urma vorbim despre un palat aflat in centrul Brasovului.
Mi-am imaginat cum ar fi daca cladirea ar fi restaurata in asa fel incat sa-si recapete stralucirea de la inceput, cu toate acele creneluri, basoreliefuri si detalii migaloase care au disparut in timp, aflate la locul lor, inclusiv ceasul din turn care acum nu mai exista si sa i se schimbe destinatia: sa devina: Hotel-boutique Kruhnen(Brasov in dialectul sasesc). Un hotel de lux unde toata lumea buna din tara sa-si doreasca sa ajunga, sa bea un ceai, sa se cazeze.
Stiu ca pentru asta trebuie intai sa o cumpere cineva, care sa solicite un Certificat de Urbanism pentru a schimba destinatia imobilului, apoi mai are nevoie de planuri topografice si de un Memoriu intocmit de un birou de arhitectura.
Dar merita, pentru ca e o cladire imensa in care ar putea fi construite foarte multe camere duble si apartamente de epoca unde sa vina sa se cazeze nostalgicii care vor sa se intoarca in timp si sa traiasca pentru o zi intr-o alta perioada, cu mai mult farmec cultural.
Corpurile de iluminat incomplete si foarte urate vor fi inlocuite cu candelabre imense de cristal iar fantana care acum e invadata de plante va fi umpluta cu apa cristalina si cativa pesti aurii vor inota voiosi in ea.
Acolo unde acum functioneaza posta, va fi receptia hotelului inconjurata de boutique-uri unde se vor vinde suveniruri, vederi, plicuri si timbre, pentru ca turisti sa le poata trimite celor de acasa daca vor si va exista o cutie postala vintage unde sa poata fi puse. De asemenea la masutele care acum sunt pustii s-ar monta scaune inalte de bar ca lumea sa poata bea o cafea, un ceai, si locul bancilor va fi luat de fotolii si canapele somptuoase.
Cred ca abia atunci aceasta cladire si-ar recapata locul pe care il merita si pe care ar trebui sa-l aiba datorita amplasarii ei privilegiate, langa Primarie, pe un bulevard cu nume istoric: Bulevardul Eroilor.
M-am gandit sa trimit acest articol la toate ziarele din Brasov, poate asa il va vedea cine trebuie si o sa se gandeasca mai bine la faptul ca, degeaba vrem sa umplem Brasovul cu turisti, daca nu avem grija de mostenirea noastra culturala, nu ne ingrijim cladirile vechi si nu facem din ele puncte de interes pentru cei care trec prin oras.
Poate avem noroc si prindem un proiect cu bani europeni din care sa refacem Palatul Postei, pentru ca sunt convinsa ca nu avem nevoie decat de resurse financiare si de un arhitect talentat, care sa se ocupe in cele mai mici detalii de restaurarea si transformarea Palatului Postei in hotel astfel incat sa iasa exact asa cum mi l-am imaginat si sa-si pastreze in acelasi timp aspectul de odinioara.
Abia atunci acest palat va avea in sfarsit parte de atentia si de turistii pe care ii merita, pentru ca acum nu ai de ce sa mergi acolo si nici macar nu ai voie sa pozezi inauntru acele detalii de arhitectura absolut superbe dar neglijate.
Insa atata timp cat mai exista astfel de proiecte de case si oameni talentati, cu viziune, noi toti mai avem o sansa sa lasam mostenire copiilor nostri un oras cu un aer european care sa poata rivaliza cu orase ca: Viena, Munchen, Florenta, s.a.m.d.
Inchei cu speranta ca visul de a vedea Palatul Postei refacut nu e doar visul meu si ca intr-o zi, el va deveni realitate si promit ca atunci cand se va intampla asta o sa va dau de stire, ba chiar o sa-mi fac un selfie la palat. Sper sa se intample minunea, cat sunt inca tanara ca sa nu-mi tremure mana pe selfie-stick. 🙂
Pana atunci insa, sunt tare curioasa sa aflu daca voi aveti vreo cladire in oras pe care v-ati dori-o restaurata si de ce?
Articol scris pentru SuperBlog 2018.
Surse foto: AIA Proiect
Arhiva personala
