Competitie

Toate articolele etichetate Competitie

Cum arata o zi din viata unei mamici de gamer mic

S-a publicat 17/10/2019 de Rodica Mihaela

Inainte sa devin mama de baiat foloseam calculatorul doar ca sa ma joc Chicken Invaders si nu aveam nici tragere de inima, nici motive sa fac mai mult de atat. Astazi in schimb nu m-ati mai recunoaste: stiu cand apar ultimele jocuri, ma joc pe playstation 4, in care mi-am investit toate economiile pe ultimii 5 ani si am devenit blogger.

Si toate astea pentru fericirea unui gamer mic. Nu stiu daca s-a nascut asa sau a devenit pe parcurs pentru ca trecerea s-a facut pe nesimtite(de fapt mint, am simtit la buzunar).

Ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc o sa va povestesc cum arata o zi obisnuita din viata mea, pe ore:

7.00 Suna alarma telefonului, pentru ca nu mai avem ceas demult(de fapt avem dar i-am scos bateriile) semn ca e timpul sa ne punem in miscare. Ma impleticesc pana la baie si la bucatarie ca sa prepar micul dejun, mereu acelasi in zilele saptamanii(cereale cu lapte) din lipsa de timp si in lipsa talentului culinar.

7.30 Incepe operatiunea imbracat si echipat copilul pentru scoala cu caramida, pardon ghiozdanul din dotare.

8.00 Acum ca sunt singura ma asez in fata laptopului cu cafeaua aburinda si incerc sa fiu creativa, in unele dimineti imi iese, in altele nu. Dar acum ma bucur ca am ascultat de copil si mi-am cumparat tastatura SPACER USB multimedia, renuntand la cele ieftine care se stricau cam o data la 3 luni, pentru ca acum treaba merge mult mai usor.

9.00 Ma ia foamea asa ca imi fac un sandvici rapid la sendwich maker si continui ce am inceput, in cazul asta articolul…pe care mi-am propus sa-l termin pana cand vine Dragos de la scoala si acapareaza calculatorul cu al lui Hello Neighbor.

10.00 Azi e randul meu sa gatesc(de obicei gateste mama) asa ca i-au telefonul in mana si ma uit dupa o reteta de spaghete carbonara, pentru ca inclin sa cred ca suntem un pic italieni atat de mult ne plac pastele. Si il sun pe Dragos pe smartwatch sa ma asigur ca e ok.

11.00 Pastele sunt gata si eu am descoperit ca am o problema cu mouse-ul, care fuge pe pagina de zici ca-i apucat asa ca intru repede pe un site binecunoscut de Gaming si imi aleg un mouse optic care arata ca o micuta nava spatiala si profit de ocazie ca sa iau si un PAD pentru Dragos(micul gamer) care s-a plans ca cel vechi nu mai aluneca cum trebuie.

12.00 Tura mea la calculator a luat sfarsit odata cu venirea lui Dragos acasa si dupa ce ne echipam in pijamale, ca sa fim mai comozi, mancam si ne ocupam de teme. Si aici ne bucuram de avantajele tehnologiei, fiindca atunci cand nu stim ceva putem intra pe Brainly.ro ca sa aflam raspunsul.

13.00 Acum ca am terminat cu temele, putem face fiecare ce ne place: asa ca eu ma apuc de citit Hotul de carti si el se joaca Little Nightmares pe playstation. Stiu, stiu, nu o sa iau diploma de mama perfecta pentru ca il las sa joace jocuri pe calculator si pe Playstation, dar el mi-a zis ca vrea sa devina youtuber ca Dashie si CoryxKenshin.

14.00 Intrerup totusi sesiunea de joaca si o inlocuiesc cu una reala, am gasit azi cateva idei tare dragute pe Tikaboo asa ca ne jucam o vreme dea regele, facem baloane de sapun si ne intrecem la Gaseste obiectul. Iar miza finala sunt acadelele si ciocolata calda pe care le primeste castigatorul!

15.00 Cat timp eu imi fac de lucru prin bucatarie, el se uita la filmulete pe Youtube si vorbeste in engleza. Asta ma amuza teribil pentru ca imi dau seama ca datorita tehnologiei vorbeste mai bine engleza decat romana.

16.00 Eu inca ma distrez cu electrocasnicele din bucatarie(ma bucur enorm ca traiesc in timpurile astea, cand totul se face cu o simpla apasare de buton) si acum poti avea Tehnologia la tine acasa cat ai zice: SPACER.

17.00 Profit de faptul ca micul gamer salveaza planeta de zombie si platesc cateva facturi de pe smartphone si nu pot sa rezist asa ca intru si in aplicatia mea preferata Beez Pay si cumpar papuci de casa pentru toata lumea, ca oricum nu mai e asa mult pana la Craciun.

18.00 Iesim afara in noul parc de cartier ca sa ne bucuram de razele soarelui si sa admiram culorile copacilor. Bine, doar eu le admir, in timp ce Dragos alearga non stop. 🙂

20.00 Dupa ce ne intoarcem in casa, ne spalam si revenim la pijamale, ne hotaram sa vedem un film de comedie pe Netflix, dupa care Dragos imi spune ca vrea sa-mi arate ceva si scoate lista pentru Mos Craciun, pe care o citesc amuzata dar si contrariata, desi ma cam asteptam la asta.

Draga Mos Craciun

Te rog sa-mi aduci:

  • 2 jocuri pc: Plants vs Zombies si CRASH
  • 2 boxe si un joc playmobil Ghostbusters
  • si sa o convingi pe mami sa-mi cumpere unul dintre acele scaune gaming pe care i le-am tot aratat. Si daca face asta sa-i aduci si ei o trusa de machiaj ca toata ziua se picteaza pe ochi si ii place si niste Accesorii laptop, ca am tot auzit-o zicand ca vrea asta. Sunt bijuterii nu?

O sa fiu cuminte si o sa iau note bune!

DRAGOS

22.00 Acum putem dormi linistiti dar nu inainte sa va rog sa-mi spuneti de unde pot lua un credit rapid cu dobanda mica, fiindca nu mai am prea mult timp pana cand Mos Craciun bate la usa, scoate jocul din manusa si il da la fiecare, ca sa ajunga gamer mare. 🙂

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Surse: Pixabay

Prima mea experienta de zbor…in numele iubirii

S-a publicat 07/10/2019 de Rodica Mihaela

Se spune ca iubirea iti da aripi si in cazul meu asta a fost adevarat atat la propriu cat si la figurat pentru ca m-a facut sa ma urc pentru prima data intr-un avion frumos colorat si nu oricum ci roz-mov, culorile mele preferate, ceea ce mi-a ridicat considerabil moralul.

Totul a inceput intr-o zi frumoasa de decembrie cu o fraza banala:

-Vreau sa vii la mine de sarbatori(in UK) si cu doua bilete low-cost(veti intelege imediat de ce erau doua).

Si eu am zis DA, fara sa clipesc si fara sa ma gandesc vreo clipa ce inseamna asta pentru mine care nu iesisem niciodata din tara, cu atat mai putin cu un avion, dar atunci nu-mi doream altceva decat sa ajung mai repede la el, nu-mi pasa cu ce.

A venit si ziua cea mare, eu eram emotionata, aveam rezervarea, aveam valiza(pe care mi-o cumparasem in ultimul moment si o cantarisem si masurasem de zece ori ca nu cumva sa depaseasca masurile standard si greutatea) deoarece pana atunci nu avusesem nevoie de valiza, aveam un rucsac mic in care mi-am pus doar banii, biletele si pasaportul, nimic altceva pentru ca intelesesem ca nu ai voie cu ruj, parfum, apa. 🙂

Ajunsa la aeroport am aflat ca pot sa stau fara grija pana cand va fi vremea de imbarcare, pentru ca aveam asistenta asigurata(pe baza handicapului) si o sa vina cineva sa ma preia cand va fi cazul. Asta a fost mana cereasca pentru mine fiindca oricum nu as fi stiut ce sa fac si incotro sa o apuc, asa multe emotii aveam.

La imbarcare m-au ajutat sa urc si m-am asezat pe cele doua locuri ale mele(se mai numesc si locuri prioritare si sunt in fata). El luase doua ca sa fie sigur ca stau comod.

Totul bine si frumos, eram atat de aproape de nori incat simteam ca pot sa-i ating, sa-i gust ca pe o vata de zahar, dar euforia nu a durat mult fiindca s-a anuntat ca avionul va decola cu o ora intarziere din cauza unor probleme grave de sanatate ale unui pasager. Si de atunci a inceput „distractia”, pentru ca eu nu-mi luasem nici macar o carte de citit, nu aveam la mine nimic de rontait, nici apa de baut si il invidiam pe un bebelus de vizavi care bea lapte din biberon asa ca atunci cand a venit stewardesa cu acele sandvisuri bine cunoscute am cumparat unul chiar daca era exorbitant de scump si nici gust nu avea, dar nu-mi mai pasa, as fi mancat orice. Ba chiar am facut o extravaganta si mi-am luat si o cutie de Cola, mai mult prin semne pentru ca imi pierdusem vocea de la schimbarea de altitudine(si mi-am recapatat-o abia peste doua saptamani).

Intr-un final am zburat spre UK, cu o ora jumatate intarziere si atunci cand am ajuns la destinatie am mai stat o ora in aer pentru ca nu aveam unde sa aterizam. De acum imi inchipuiam ca printul meu pe cal alb isi luase si el zborul.

Dar totul a fost recompensat de faptul ca EL era acolo cand am ajuns, de onoarea pe care am avut-o sa fiu ajutata sa cobor din avion chiar de capitanul navei si de masinuta aia care m-a plimbat prin aeroport si mi-a carat bagajele(in timp ce altii si le carau singuri).

Daca as fi stiut atunci ce pot sa iau cu mine in avion si ce nu, despre recipientele speciale de calatorie(acele travelkit-uri) despre trolerele pliabile si dopuri de urechi sau perne gonflabile, viata mea de calator amator ar fi fost mult mai usoara.

De atunci am mai zburat cu low-costul de multe ori si de fiecare data am avut parte de o experienta frumoasa. Dar aleg mereu aceeasi companie, imi iau biletele din timp, cer asistenta acolo unde se poate(pentru ca de exemplu in Italia nu am beneficiat de ea).

troler copii

Anul viitor vreau sa vizitez din nou Italia si Israel asa ca am descarcat Ghidul zborurilor low-cost, absolut gratuit de pe blogul Travelkit.ro. De data asta, la 12 ani distanta de la primul meu zbor cu avionul si 3 zboruri la activ mi-am facut bine lectiile: stiu de unde sa-mi cumpar bagaje de mana Wizz Air ca sa nu am probleme la imbarcare, ba chiar mai mult, m-am hotarat sa-i iau si lui Dragos unul dintre acele trolere copii, multifunctionale, pe care il poate folosi atat la scoala, cat si in vacante(ca sa-l ia cu el pe Rudolf, renul cu picioare lungi) fiindca acum vom calatorii in 3, pentru ca lumea vazuta de sus e mult mai frumoasa alaturi de cei dragi. Si de data asta nu o sa uit acasa nici cosmeticele, pastrate corespunzator intr-un travel kit.

In concluzie: Daca ar fi sa spun ceva ce urasc la zborurile low-cost ar fi intarzierile, sandvisurile in forma de triunghi si fara gust(as prefera sa inlocuiasca painea aia cu baghete) si faptul ca daca vrei sa schimbi biletul platesti o suma exorbitanta. E drept ca nu stiu cum e la companiile aeriene scumpe, dar am sunat un prieten si mi-a spus ca e cu bautura si femei. 🙂  Daca m-a mintit, va mint si eu pe voi.

Voi ce fel de experiente ati avut cu companiile low-cost?

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Cursa vietii mele alaturi de Honda Civic Type R

S-a publicat 04/10/2019 de Rodica Mihaela

Am ajuns pe circuitul de la Nurburgring-Germania, intr-o zi perfecta pentru curse. Cerul era senin si in aer plutea o senzatie de anticipare a cursei ce va urma, a victoriei, speram eu si a unei zile pe care nu o voi uita niciodata.

Era prima data cand vizitam Germania, prima data cand conduceam o masina atat de puternica, de fapt era prima data cand conduceam o Honda si nu orice Honda ci noul model Type R si cu toate astea nu imi era frica, ci aveam dorinta si credinta nebuneasca ca o sa dobor recordul de viteza azi, pe celebra pista de Grand Prix. As fi ales-o pe cealalta, denumita pe buna dreptate Iadul verde, daca copilotul meu mult mai cerebrala decat mine, nu m-ar fi oprit.

Dar stati asa ca voi nu stiti cine e copilotul: nimeni alta decat Brene Brown, profesoara, speaker motivational, mama si scriitoare. De ce am ales-o pe ea? Pentru ca stiam ca o sa taca atunci cand trebuie si ca o sa spuna ceea ce trebuie fiindca e specialista in curaj si vulnerabilitate si in mometul asta eu le simteam pe amandoua: stiam ca sunt destul de curajoasa incat sa conduc masina asta astfel incat sa dobor recordul de viteza dar in acelasi timp ma simteam vulnerabila in fata noii provocari si in fata celorlalti piloti.

Pentru mine era acum ori niciodata si atunci cand Brene mi-a zis inainte de startul cursei:

-Distreaza-te! Dezlantuie-te atunci cand conduci masina asta si bucura-te de experienta, am stiut ca am facut bine atunci cand am ales-o pe ea, desi era la egalitate cu Manolo Blahnik(dar m-am gandit ca exista posibilitatea ca el sa-mi dea papucii inainte de cursa).

Atunci cand s-au aprins luminile rosii la start, eu eram pregatita pentru o cursa de zile mari: cu mine, cu viata si cu noua Honda Civic. De la prima turatie a motorului am simtit ca pot sa am incredere in masina asta ca ma va duce unde vreau, la linia de finish.

La volanul acestui Honda Civic, rosu, puternic si luxos ma simteam ca unul dintre acei piloti-gentlemani suficient de bogati incat sa-si permita o astfel de cursa, de placere, ma simteam ca Paul Walker in Furios si iute si ca Ayrton Senna, eroul meu. Simteam ca am superputeri. Dar in acelasi timp eram extrem de constienta ca la volanul unei masini care prinde 270 km/h in cateva secunde, trebuie sa fiu foarte vigilenta si sa imi stapanesc frica si nerabdarea, pentru ca altfel nu am ce cauta acolo.

Brene ma incuraja zicand: Fii curajoasa, dar eu stiam ca intr-o astfel de cursa nu e vorba numai de curaj, detaliile tehnice si fiabilitatea masinii sunt si ele extrem de importante, deoarece am vazut piloti experimentati care au pierdut cursa fiindca le-a explodat un cauciuc, nu au tinut franele, s.a.m.d.

Dar noul model Honda CivicType-R este inspirata din motorsport si are incorporate numeroase tehnologii care sa ma mentina in siguranta:

  • Sistemul de Cruise Control Inteligent-Adaptiv-care ma ajuta sa evit colziunile
  • O cameră video montată pe parbriz, care ma ajuta sa raman pe pista
  • Sistem de franare pentru atenuarea coliziunilor

  • Sistem de avertizare in cazul mersului cu spatele
  • Sistem de avertizare pentru unghiul mort

Luam virajele franand in ultimul moment si asta imi placea la nebunie si apasam pedala la maxim…270, 271, 272, iar pneurile rezistau datorita sistemului de racire si eu eram pe culmi si ma gandeam ca e prea frumos ca sa fie adevarat.

Deja ma vedeam pe podium, bucurandu-ma de un dus cu sampanie si imi imaginam aplauzele, ovationarile. Si imi doream sa pastrez acest moment in minte toata viata, ca pe o amintire fotografica.

Senzatiile, adrenalina, felul in care masina asta inghitea pista fara ca eu sa simt…au disparut toate la un semnal sonor, care a anuntat sfarsitul cursei si sfarsitul visului pentru mine. Era ceasul desteptator, care m-a trezit brusc la realitate, dar am ramas cu un gand: Ca pot mai mult si mai bine si cu o mare curiozitate: Cine a doborat recordul de viteza pana la urma?

Acum nu vreau altceva decat sa ma inscriu la un Test Drive la Radacini(Dealer autorizat Honda Romania) si sa admir pe indelete noul Honda civic de vanzare, ca sa simt pe viu senzatiile alea, chiar daca la o viteza mult, mult mai redusa. Si de azi incep sa pun bani la pusculita, dar pana ii strang imi lipesc poze cu Honda pe pereti, ca asa mi-a spus mie Brene ca functioneaza lucrurile la nivel vibrational.

Si pana la urma 40.000 de euro sunt doar niste cifre atunci cand ai un vis! 🙂

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Imi place moda, dar urasc tendintele :)

S-a publicat 02/10/2019 de Rodica Mihaela

Moda-Obiect, mai ales accesoriu de îmbrăcăminte, care se poartă la un moment dat.

Si as adauga eu, care se schimba in functie de imaginatia si preferintele creatorilor de moda.

In fiecare sezon apar noi tendinte care ma fac sa imi rastorn dulapurile si sa duc sacose pline la magazinele care se ocupa de colectarea si reciclarea hainelor ca sa fac loc pentru altele noi pe care cel mai probabil o sa apuc sa le port tot un sezon sau doua.

Stiu ce veti spune: ca e vina mea, ca nu stiu sa aleg piese clasice, atemporale, care nu se demodeaza niciodata, dar daca as face asta viata ar deveni de-a dreptul plictisitoare si oricum ce femeie poate sa reziste in fata unui articol de imbracaminte stralucitor? Eu sigur nu!

Dar am totusi ceva clasic in garderoba si anume botinele, pe care le port indiferent de sezon sau tendinte, pentru ca le ador, imi ofera confortul si imaginea pe care mi-o doresc, iar la sfarsitul zilei nu imi simt picioarele ca niste pietre de moara pe care trebuie sa le car dupa mine. Si inca un lucru extrem de important: se potrivesc la orice, mai putin la pijamale. 🙂

Eu cred ca la ele se referea Marilyn Monroe atunci cand a spus: „Dă-i unei femei pantofii potriviti și va putea cuceri lumea”.

Dar pantofii(fie ei si ai Cenusaresei) fara geanta potrivita sunt ca tortul fara cireasa, insa eu vreau sa va spun ce trend nu-mi place in materie de genti si posete: nu-mi plac gentile XXL, deloc si cand spun deloc exprima prea putin. De ce nu-mi plac? Pai sa vedem:

  • sunt miniona si nu pot sa port genti mari fiindca ma fac sa par si mai mica(asta in cazul fericit in care ma mai vad de dupa geanta)
  • nu poti sa gasesti nimic in ele atunci cand iti trebuie fara sa le rastorni fiindca sunt ca un sac fara fund
  • e drept ca sunt foarte incapatoare, atat de incapatoare incat ti-ai putea baga in ele copilul sau ai putea sa cari cartofi din piata, dar eu nu vreau sa vad femeia pe post de hamal asa ca imi iau o geanta mica, in semn de protest 🙂
  • e buna pe post de arma alba, asta doar in cazul in care poti sa o ridici si sa o manuiesti, fiindca plina e un fel de caramida lucitoare
  • iti stramba coloana vertebrala, pentru ca femeile poarta geanta pe un singur umar(mereu acelasi)

Cred ca ma opresc aici inainte sa ma injure toate iubitoarele de genti XXL si astept parerile voastre(pro si contra) dar va rog sa nu dati cu pietre(decat daca le-ati carat in geanta) 🙂

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Sursa foto: Answear.ro

Palatul Postei-o cladire emblematica data uitarii

S-a publicat 12/10/2018 de Rodica Mihaela

Cea mai veche posta din Brasov

Atunci cand cei de la AIA Proiect m-au provocat sa renovez/restaurez o cladire din oras mi-a fost destul de greu sa o „vad” pentru ca majoritatea cladirilor au fost restaurate, dar mai sunt multe pe care nu le vedem desi trecem aproape zilnic pe langa ele.

Asa am patit si eu, atunci cand „obligata” de imprejurari am inceput sa privesc cladirile din oras prin ochii unui turist. Si am avut ce vedea, pentru ca Brasovul(nu e o lauda, e o constatare) are multe cladiri foarte frumoase si care merita sa fie vazute de cat mai multi turisti. Si aici ma refer la: Cetatea Brasovului, Biserica Neagra, Prima Scoala Romaneasca, s.a.m.d, dar astazi nu despre ele vreau sa va vorbesc ci despre o cladire care candva a fost cea mai importanta din oras, ca utilitate si grandoare. E vorba despre Palatul Postei construit in anul 1906 si care in perioada interbelica era cea mai vizitata cladire din oras pentru ca aici se intampla totul, se trimitea corespondenta, se primeau marfuri si era o cladire foarte apreciata de cei din familia Muresenilor, cei care aveau pe atunci un cuvant greu de spus in viata sociala si politica a orasului.

Dar acum lucrurile stau cu totul altfel si Palatul Postei, care si-a pastrat utilitatea(din nefericire) a devenit o cladire cazuta in dizgratie care sta sa cada in capul trecatorilor si care desi aflata in cel mai frumos loc din Brasov, in Parcul Central este ignorata complet si a inceput sa se dezintegreze si sa-si piarda detaliile de arhitectura care o faceau unica pe vremuri.

Iar inauntru tristetea este si mai mare, sali imense slab luminate, mese frumos sculptate cu corpuri de iluminat care au becuri lipsa, cu o fantana lasata in paragina si cu usi din lemn masiv mancate de carii.

cladire construita in 1906

Si atunci mi-am zis ca merita o alta soarta, una pe masura maretiei ei de alta data, pentru ca pana la urma vorbim despre un palat aflat in centrul Brasovului.

Mi-am imaginat cum ar fi daca cladirea ar fi restaurata in asa fel incat sa-si recapete stralucirea de la inceput, cu toate acele creneluri, basoreliefuri si detalii migaloase care au disparut in timp, aflate la locul lor, inclusiv ceasul din turn care acum nu mai exista si sa i se schimbe destinatia: sa devina: Hotel-boutique Kruhnen(Brasov in dialectul sasesc). Un hotel de lux unde toata lumea buna din tara sa-si doreasca sa ajunga, sa bea un ceai, sa se cazeze.

Stiu ca pentru asta trebuie intai sa o cumpere cineva, care sa solicite un Certificat de Urbanism pentru a schimba destinatia imobilului, apoi mai are nevoie de planuri topografice si de un Memoriu intocmit de un birou de arhitectura.

Dar merita, pentru ca e o cladire imensa in care ar putea fi construite foarte multe camere duble si apartamente de epoca unde sa vina sa se cazeze nostalgicii care vor sa se intoarca in timp si sa traiasca pentru o zi intr-o alta perioada, cu mai mult farmec cultural.

Corpurile de iluminat incomplete si foarte urate vor fi inlocuite cu candelabre imense de cristal iar fantana care acum e invadata de plante va fi umpluta cu apa cristalina si cativa pesti aurii vor inota voiosi in ea.

Acolo unde acum functioneaza posta, va fi receptia hotelului inconjurata de boutique-uri unde se vor vinde suveniruri, vederi, plicuri si timbre, pentru ca turisti sa le poata trimite celor de acasa daca vor si va exista o cutie postala vintage unde sa poata fi puse. De asemenea la masutele care acum sunt pustii s-ar monta scaune inalte de bar ca lumea sa poata bea o cafea, un ceai, si locul bancilor va fi luat de fotolii si canapele somptuoase.

Cred ca abia atunci aceasta cladire si-ar recapata locul pe care il merita si pe care ar trebui sa-l aiba datorita amplasarii ei privilegiate, langa Primarie, pe un bulevard cu nume istoric: Bulevardul Eroilor.

M-am gandit sa trimit acest articol la toate ziarele din Brasov, poate asa il  va vedea cine trebuie si o sa se gandeasca mai bine la faptul ca, degeaba vrem sa umplem Brasovul cu turisti, daca nu avem grija de mostenirea noastra culturala, nu ne ingrijim cladirile vechi si nu facem din ele puncte de interes pentru cei care trec prin oras.

Poate avem noroc si prindem un proiect cu bani europeni din care sa refacem Palatul Postei, pentru ca sunt convinsa ca nu avem nevoie decat de resurse financiare si de un arhitect talentat, care sa se ocupe in cele mai mici detalii de restaurarea si transformarea Palatului Postei in hotel astfel incat sa iasa exact asa cum mi l-am imaginat si sa-si pastreze in acelasi timp aspectul de odinioara.

Abia atunci acest palat va avea in sfarsit parte de atentia si de turistii pe care ii merita, pentru ca acum nu ai de ce sa mergi acolo si nici macar nu ai voie sa pozezi inauntru acele detalii de arhitectura absolut superbe dar neglijate.

restaurare cladiri

Insa atata timp cat mai exista astfel de proiecte de case si oameni talentati, cu viziune, noi toti mai avem o sansa sa lasam mostenire copiilor nostri un oras cu un aer european care sa poata rivaliza cu orase ca: Viena, Munchen, Florenta, s.a.m.d.

Inchei cu speranta ca visul de a vedea Palatul Postei refacut nu e doar visul meu si ca intr-o zi, el va deveni realitate si promit ca atunci cand se va intampla asta o sa va dau de stire, ba chiar o sa-mi fac un selfie la palat. Sper sa se intample minunea, cat sunt inca tanara ca sa nu-mi tremure mana pe selfie-stick. 🙂

Pana atunci insa, sunt tare curioasa sa aflu daca voi aveti vreo cladire in oras pe care v-ati dori-o restaurata si de ce?

Articol scris pentru SuperBlog 2018.

Surse foto: AIA Proiect

Arhiva personala

Dragostea trece prin bucatarie

S-a publicat 08/10/2018 de Rodica Mihaela

tablou pentru bucatarie

Dragostea trece prin bucatarie si daca nu ma credeti va invit sa vizionati doua filme: No Reservations si The Hundred-Foot Journey, care imi vor confirma parerea si va vor face pe voi sa intrati mult mai des in bucatarie, pentru ca indiferent daca sunteti ca mine si nu va place sa gatiti, sau dimpotriva sunteti pasionati de tainele gatitului, nimeni nu poate trai fara sa manance si cu totii ne dorim o bucatarie in care sa ne simtim „acasa”.

Eu, care imi cunosc bine lipsurile gastronomice am facut aranjamentul perfect, profitand de faptul ca tocmai ne-am mutat(in sfarsit) in casa noua. Am convenit ca EL sa gateasca, pentru ca ii place sa manance gateasca si eu sa mananc. Bine, bine, nu doar sa mananc, sa fiu ajutor de bucatar, sa-i dau indicatii pretioase si in schimb(ca sa nu creada ca nu fac nimic) eu o sa ma ocup singura de amenajarea si dotarea cu oale si ulcele a bucatariei noastre mari si luminoase, pentru ca oricum eu sunt jumatatea talentata a familiei(si modesta).

Usor de zis, greu de facut, pentru ca noi suntem 3 si avem gusturi destul de diferite cand vine vorba de mancare. In timp ce el s-a adaptat trendului bio si incearca sa manance sanatos, eu sunt innebunita dupa fast-food si copilul nostru e undeva la mijloc asa ca nu e deloc usor sa impaci trei oameni si sa-i faci sa se simta acasa intr-o bucatarie, sa gateasca si sa manance cu drag in ea.

Iar acum provocarea mea era sa imbin ce ne place si sa-i fac pe cei doi baieti din viata mea sa gateasca cu drag(pentru mine) asa ca m-am gandit sa aiba fiecare cate o zona a lui, bine delimitata si am impartit bucataria in trei zone(de fapt sunt doar doua pentru ca este vorba despre o bucatarie open space si cea de a treia zona e de fapt living, dar mie imi place sa privesc lucrurile in ansamblu si sa am senzatia ca stau intr-un apartament imens) fara legatura una cu cealalta, separate unele de altele si totusi atat de aproape(la fel ca noi):

   1.Masterchef-in zona asta avem plita incorporata, cuptor electric, un blat imens pentru gatit si tot felul de dulapuri si suporturi pline cu tigai, oale, farfurii, cani, vesela pentru copii si nelipsitele aparate care ne fac viata mai usoara: prajitor de paine, cuptor cu microunde, sanwich maker, blender, masina de paine, storcator de fructe, tavi de copt, espressor si grill. Zona de gatit e delimitata de cea de luat masa printr-un bar, care completeaza perfect ambientul(mai ales cand e plin cu sticle cu vin).

masterchef

   2. Eat, pray, love-zona de luat masa. Aici nu am facut nici o concesie si am ales mobila in culoarea mea preferata: Mov. Aproape totul e mov in afara de mocheta la care nu as fi renuntat oricum pentru ca sunt foarte friguroasa.

masa extensibila din metal si sticla

  3.“Inspiring Comfort”-(o deviza care nu imi apartine, am imprumutat-o, dar imi este tare draga)este zona de relaxare(separata de celelalte doua printr-o usa glisanta care tine departe mirosul de mancare si ascunde oalele de ochii lumi). Aici ne odihnim, citim, ne jucam si povestim ce am facut peste zi, aici in general facem ce ne place. Avem o canapea, o masuta de cafea, multe carti, perne si jocuri de societate. Nu lipsesc nici consola si televizorul.

mobila pentru living

Eu sunt foarte mandra de bucataria mea si abia astept sa o inauguram, pentru ca al meu mi-a promis ca gateste Ratatouille asa ca in seara asta luam cina in familie. Daca nu ati vazut filmul sau nu stiti reteta intrati pe Google si o veti afla. Bon appetit!

Articol scris pentru SuperBlog 2018

Surse: SomProduct

Designerii recomanda: 10 piese vestimentare esentiale in garderoba unei femei

S-a publicat 02/10/2018 de Rodica Mihaela

Filmuletul de mai sus face parte din categoria ASA NU!!!! si e o parodie la adresa modei(cel putin asa sper) pentru ca ma duce cu gandul la celebrul film Mumia revine si oricum eu sunt genul clasic(cuminte) si nu suport caldura in exces asa ca nu as putea niciodata sa port mai multe pulovere suprapuse(nu in lumea reala). Insa asta a fost ca un dus rece si m-a facut sa-mi indrept atentia spre piesele vestimentare „nemuritoare” pe care orice femeie le are s-au ar trebui sa le aiba in garderoba, asa ca, am cautat si am gasit cateva recomandari de piese vestimentare clasice si fara varsta recomandate de designeri renumiti, care sper sa va ajute si pe voi daca nu aveti inca un stil bine definit.

pantofi stiletto

1. Pantofi stiletto

Indiferent daca sunt creati de designeri renumiti cum ar fi: Christian Loubotuin, Manolo Blahnik sau Roger Vivier s-au sunt pur si simplu creatii autohtone, pantofii stiletto sunt pantofii la care viseaza orice femeie pentru ca asa cum spunea Coco Chanel: „O femeie cu pantofi frumoși nu este niciodată urâtă”.

geaca de piele cu motive traditionale

2. Geaca de piele

Geaca de piele a fost iniţial utilizata de militari pana cand  Irving Schott şi fratele său, Jack au achiziţionat magazinul Harley Davidson din New York si au transformat-o in cel mai cool obiect vestimentar atat pentru femei cat si pentru barbati. De atunci si pana azi e nelipsita din garderoba oricui vrea sa fie cool.

trench clasic

3. Trench-ul

Thomas Burberry spunea despre trench ca este o piesa must-have si “timeless” pe care orice fashionista ar trebui sa o aiba in garderoba sa pentru ca nu o sa se demodeze niciodata si mare dreptate avea, pentru ca trench-ul a trecut testul timpului si se bucura si azi de aceeasi popularitate ca acum 100 de ani.

jeansi clasici

4. Jeansi

Cand e vorba de jeansi tot ce trebuie sa faci este sa gasesti perechea perfecta, pentru ca jeansii au putere de expresie, modestie, sex appeal si simplitate. Nu am spus-o eu, a spus-o cineva care se pricepe-Yves Saint Laurent.

sacou de toamna

5. Sacoul

Sacoul reprezintă o piesa esentiala in garderoba unei femei indiferent de trendurile care vin şi pleacă. Coco Chanel, Giorgio Armani sau Donna Karan au transformat sacoul intr-o piesa statement atat pentru femei cat si pentru barbati, indiferent daca sunt pasionati sau nu de moda.

topuri clasice

6. Topuri basic

Cred ca toata lumea are in dulap o multime de tricouri fel de fel, doar ca acum vorbim despre cele care se potrivesc atat la o tinuta sport cat si la una eleganta, adica acele topuri basic albe si negre care te salveaza atunci cand nu mai sti cu ce sa te imbraci.

rochie neagra

7. Rochia neagra

„Nu esti niciodata prea imbracata, sau prea putin imbracata, cu o rochie eleganta, neagra.” asa e de parere Karl Lagerfeld. O femeie nu are niciodata in dulap suficiente rochii elegante.

camasa office

8. Camasa alba

Camasile erau piese vestimentare exclusiv masculine pana cand Coco Chanel a revolutionat moda si le-a transformat in cele mai sexy piese din garderoba unei femei, ba chiar putem spune ca s-a intors roata si acum purtam si camasile barbatilor din viata noastra.

palton de toamna

9. Paltonul perfect

Vedeta atunci cand vine vorba de tinute elegante, paltonul este unul dintre cele mai importante elemente, pentru ca e la vedere.

cele mai frumoase botine

10. Botinele

Botinele au fost create special pentru femeile care isi doresc confort, dar si o imagine impecabila.

Indiferent de stilul pe care il adoptati nu uitati ca: „Moda trece, stilul e etern.” Yves Saint Laurent

Si daca va intrebati

De unde sa cumparati

Aceste minunatii

Va raspund cat ati clipi:

Din Polonia se stie

Intra Answear pe felie

Si ne da la fiecare

Haine cool, originale.

De ai fite sau de nu

Tot Answear alegi si tu

Si chiar de n-ajungi model

Tot ramai client fidel.

Pentru ca, Answear e tare

Si are un dressing mare

Cu produse cool se pare,

Care plac la fiecare, de esti mic sau de esti mare.

De visezi la Marc O`Polo

S-au la Levi`s de ce nu?

Poti sa ii probezi acasa

Si sa ii pastrezi sau nu.

Articol scris pentru SuperBlog 2018

Surse:

Answear.ro

Google

Bazzar