Asta e urarea pe care o auzi foarte des cand esti copil ,asa de des incat la un moment dat nu mai ai rabdare si ea devine dorinta. Iti doresti sa cresti, sa devii independent, sa devii cineva pentru ca lumea adultilor ti se pare fascinanta, interesanta, de neatins.

Dar cand cresti iti dai seama ca nu e deloc asa cum ti-ai imaginat ,ci mult mai greu, mai complicat si ca nu e deloc un joc asa cum parea in copilarie.  Realizezi ca singurele jocuri pe care le joaca un adult sunt Jocurile foamei ,care nu au nimic distractiv sau interesant in ele, sunt doar metode de supravietuire in care castiga cel mai bun.

Le jucam in fiecare zi din instinct de supravietuire care nu ne lasa sa ne oprim sau sa pierdem. Continuam sa jucam pentru noi, pentru copii nostrii si stim ca intr-o zi si ei vor juca acest joc al supravietuirii dar incercam sa-i protejam, sa nu fie nevoiti sa-l joace decat mult mai tarziu.

Sunt Katniss Everdeen si nu renunt la joc chiar daca mi sau pus multe piedici, mi sau intimplat multe lucruri ingrozitoare dar atata timp cat am pentru cine sa lupt, o voi face pana la ultima suflare . Sunt puternica si pot sa lupt cu mine, cu societatea, cu destinul si sa incerc sa schimb regulile jocului pentru ca fiul meu sa nu mai fie nevoit sa joace dupa regulile altora . Vreau ca el sa aiba de ales.

Dar lucrurile nu sunt doar grele, sunt si frumoase in acelasi timp pentru ca il am langa mine pe Peeta, care vrea aceleasi lucruri ca si mine, ma iubeste si luptam cot la cot pentru un viitor mai bun.

In copilarie ne jucam prinselea care ne pregateste pentru goana dupa autobuz, dupa bani, si ne invata ca trebuie sa facem sport asa ca mai tarziu mergem la sala . Flori ,fete sau baieti ne ajuta sa aflam totul despre fata/baiatul care ne place si pastram aceeasi reteta si in viata de adulti cand la primele intilniri incercam sa aflam totul despre celalalt. Tara, tara,vrem ostasi nu mai pare insa la fel de amuzant ca in copilarie daca ajungi prin Afganistan si nu sti sigur daca te mai intorci acasa. Aceste jocuri ne pregatesc pentru viata, ne fac copilaria mai frumoasa si ne lasa in suflet amintiri de nesters.

Inca de la gradinita incepe selectia si trecem cu totii prin scoala de lupta care ne testeaza limitele ,aptitudinile si aliantele pe care suntem in stare sa le incheiem. Si mai tarziu in scoala si in viata ne strangem in gasti si urzim impotriva celor mai slabi decat noi.

Daca ai caracter mergi frumos inainte si ii ajuti si pe altii sa mearga alaturi de tine, daca nu , calci peste cadavre cu scopul de a ajunge in varf dar odata ajuns acolo descoperi ca esti singur si victoria nu are nici un farmec daca nu ai cu cine sa o imparti.

Asa ca nu pot decat sa va doresc si voua acelasi lucru pe care mi-l doresc si mie: Sa fie sortii mereu de partea noastra!