amintiri

Toate articolele etichetate amintiri

Untul ma ajuta sa prepar mese delicioase si sa colectionez amintiri frumoase

S-a publicat 29/09/2016 de Rodica Mihaela

Acum in timp de va scriu savurez o felie proaspata de paine unsa cu unt din belsug peste care am presarat un praf de sare( nu am facut-o ca sa va impresionez, dar tot gandindu-ma la unt mi s-a facut pofta, sper ca si voua!!!) e atat de gustos si poarta in el gustul si amintirile copilariei, atunci cand eram atat de mofturoasa la mancare si de nerabdatoare sa ies la joaca incat doar painea cu unt imi tinea tovarasie pe strazile din cartier.

Si cum vorbele fara fapte sunt ca mamaliga fara unt am acceptat provocarea celor de la Kerrygold si m-am pus pe gatit si pregatit bucate gustoase si satioase pentru familia mea. Sunt retete pe care le dam cu drag din generatie in generatie pentru ca suntem siguri ca vor trezi mereu in mintea si in sufletul celui care le gusta, amintiri frumoase!

Atunci cand ne asezam la masa,  nu mai putin de 3 generatii: bunici, parinti si nepoti, ne bucuram impreuna de aceleasi gusturi imbogatite cu gustul untului pe care il batea bunica mea in putinei si pe care l-am cautat neincetat pana cand am auzit de Kerrygold. Asa ca acum savuram cu placere retete simple dar gustoase cu gust de unt: mamaliga cu branza de burduf si cu unt gras si gustos, cartofi copti in coaja imbogatiti cu o bucatica de unt ca sa ti se topeasca in gura si la desert biscuiti populari la fel ca cei din copilaria mea, unsi cu unt si cu gem din belsug.

Si cum dupa o masa copioasa ne vine cheful de joaca, eu impreuna cu baietelul meu Dragos(personajul din filmul video) am compus o poezie. Speram sa va placa!

Am 5 ani si dimineata

Mamei o surpriza-i fac

Imi ung painea cu dulceata si cu unt eu o imbrac.

Si cand plec la gradinita, mama in pachet imi pune

Un sandvis cu Kerrygold, care e un unt pe bune.

Voi ce retete cu gust de unt ati pastrat din copilarie sau ati descoperit pe parcurs?

 

 

Sa cresti mare

S-a publicat 24/10/2013 de Rodica Mihaela

jf

Asta e urarea pe care o auzi foarte des cand esti copil ,asa de des incat la un moment dat nu mai ai rabdare si ea devine dorinta. Iti doresti sa cresti, sa devii independent, sa devii cineva pentru ca lumea adultilor ti se pare fascinanta, interesanta, de neatins.

Dar cand cresti iti dai seama ca nu e deloc asa cum ti-ai imaginat ,ci mult mai greu, mai complicat si ca nu e deloc un joc asa cum parea in copilarie.  Realizezi ca singurele jocuri pe care le joaca un adult sunt Jocurile foamei ,care nu au nimic distractiv sau interesant in ele, sunt doar metode de supravietuire in care castiga cel mai bun.

Le jucam in fiecare zi din instinct de supravietuire care nu ne lasa sa ne oprim sau sa pierdem. Continuam sa jucam pentru noi, pentru copii nostrii si stim ca intr-o zi si ei vor juca acest joc al supravietuirii dar incercam sa-i protejam, sa nu fie nevoiti sa-l joace decat mult mai tarziu.

Sunt Katniss Everdeen si nu renunt la joc chiar daca mi sau pus multe piedici, mi sau intimplat multe lucruri ingrozitoare dar atata timp cat am pentru cine sa lupt, o voi face pana la ultima suflare . Sunt puternica si pot sa lupt cu mine, cu societatea, cu destinul si sa incerc sa schimb regulile jocului pentru ca fiul meu sa nu mai fie nevoit sa joace dupa regulile altora . Vreau ca el sa aiba de ales.

Dar lucrurile nu sunt doar grele, sunt si frumoase in acelasi timp pentru ca il am langa mine pe Peeta, care vrea aceleasi lucruri ca si mine, ma iubeste si luptam cot la cot pentru un viitor mai bun.

In copilarie ne jucam prinselea care ne pregateste pentru goana dupa autobuz, dupa bani, si ne invata ca trebuie sa facem sport asa ca mai tarziu mergem la sala . Flori ,fete sau baieti ne ajuta sa aflam totul despre fata/baiatul care ne place si pastram aceeasi reteta si in viata de adulti cand la primele intilniri incercam sa aflam totul despre celalalt. Tara, tara,vrem ostasi nu mai pare insa la fel de amuzant ca in copilarie daca ajungi prin Afganistan si nu sti sigur daca te mai intorci acasa. Aceste jocuri ne pregatesc pentru viata, ne fac copilaria mai frumoasa si ne lasa in suflet amintiri de nesters.

Inca de la gradinita incepe selectia si trecem cu totii prin scoala de lupta care ne testeaza limitele ,aptitudinile si aliantele pe care suntem in stare sa le incheiem. Si mai tarziu in scoala si in viata ne strangem in gasti si urzim impotriva celor mai slabi decat noi.

Daca ai caracter mergi frumos inainte si ii ajuti si pe altii sa mearga alaturi de tine, daca nu , calci peste cadavre cu scopul de a ajunge in varf dar odata ajuns acolo descoperi ca esti singur si victoria nu are nici un farmec daca nu ai cu cine sa o imparti.

Asa ca nu pot decat sa va doresc si voua acelasi lucru pe care mi-l doresc si mie: Sa fie sortii mereu de partea noastra!

Articol scris pentru SuperBlog 2013.