Astazi( 1 octombrie 2024) – e o zi de toamna ca oricare alta.

Afară…e frig si ceata ca in poezia lui Topirceanu.

Ce am mai  facut…am inceput luna septembrie in forta impreuna cu gasca de la Asociatia Sf. Haralambie, printr-o drumetie la Dambu` Morii, unde ne-am bucurat de peisaj si ne-am distrat impreuna.

Tot cu ei am fost si in vacanta in Spania, o vacanta culturala as spune eu, pentru ca Barcelona ne-a surprins in mod placut. De ce? Pentru ca atunci cand spui Barcelona spui Antoni Gaudi, spui cultura, traditie, spiritualitate, spui distractie, frumusete, viata, pentru ca in Barcelona mai mult decat oriunde oamenii stiu sa traiasca si sa se bucure de tot ceea ce le ofera un oras mare, cosmopolit.

Daca pasesti macar odata pe La Rambla, cea mai celebra strada din Barcelona sau ajungi in Piata Catalunya, vei intelege despre ce vorbesc.

Cat despre Sagrada Familia, o minune arhitecturala care te lasa fara cuvinte, te face sa te simti atat de mic si totodata atat de aproape de Dumnezeu…e o scara la cer proiectata de Gaudi.

Insa septembrie nu a fost doar cu vacanta si relaxare, dimpotriva, a fost o luna extrem de aglomerata, cu vizite la doctori, sedinte, acte, o luna in care am avut parte de trairi si sentimente contradictorii asa ca abia asteptam sa treaca.

Am incheiat luna la fel cum am inceput-o, alaturi de prietenii de la Asociatia Sf. Haralambie pe care ne-am dus sa-i vedem si sa-i aplaudam din toata inima la Festivalul DizArt – un spectacol de dans si arta pentru toti, care a avut loc la Centrul Cultural Reduta, festival la care au participat mai multe asociatii pentru persoane cu dizabilitati din toata tara, iar invitata speciala a fost Nicola, de care imi era dor sa o vad pe scena.

Si daca tot am iesit toti 3 in oras am profitat si ne-am oprit la restaurantul nostru preferat Little Hanoi pentru o masa delicioasa in stil vietnamez urmata de un spectacol muzical stradal, care a incheiat seara cum se cuvine.

Ce mai meșteresc eu…dupa vacanta mi-am reluat programul obisnuit: scris, lectii, vitamine, Aoleu fitness, program pe care l-am intrerupt in vara.

M-am inscris iar la Superblog, dupa doi ani de absenta, pentru ca imi era dor si am inteles ca editia asta de toamna va fi mai relaxata si cu mai putine probe, asa ca sper sa fac fata cu brio.

Sunt recunoscătoare…pentru ca am inteles ca saraci si fericiti nu exista, dar bogati si tristi da.

Aștept/sper…sa fie o luna la fel de bogata in evenimente faine ca toamna in roadele ei.

Coltul lui Dragos…i-a placut mult in vacanta si inainte de inceperea scolii a avut parte de cateva schimbari benefice pentru el. De la schimbarea clasei, la schimbarea anturajului, pentru ca s-a ajuns intr-un punct de unde nu mai putea continua.

Fotografia preferata…e de pe La Rambla, Spania!