Crăciunul e diVIN, și când spun asta, nu mă gândesc doar la faptul că este darul nostru de la Dumnezeu, o sărbătoare în care îl preamărim și îi mulțumim pentru toate darurile minunate pe care ni le oferă zi de zi, ci și la vin, această licoare binecuvântată, care simbolizează sângele lui Hristos, de când Mântuitorul a preschimbat apa în vin și a spus: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…” Vinul nu poate lipsi de pe masa de Crăciun, pentru că, fără el, Crăciunul n-ar mai fi la fel.

Pentru mine, Crăciunul este, înainte de toate, o sărbătoare a bucuriei, un prilej de a fi alături de cei dragi, de a simți și de a aduce bucurie. Și cine nu se bucură atunci când vede o oală generoasă de sarmale aburinde pe masa de Crăciun, când simte mirosul cozonacului proaspăt scos din cuptor sau când savurează un pahar de vin bun alături de un prieten drag? Crăciunul este o sărbătoare a sufletului, dar și a simțurilor, fiindcă suntem înconjurați de bunătăți, de ornamente de Craciun menite să ne încânte privirea și de oameni dragi. Este ocazia perfectă să fim mai buni, să zâmbim mai mult și să cinstim această sărbătoare așa cum se cuVINe, fiindcă Dumnezeu ne vrea fericiți, generoși și veseli și, mai presus de toate, ne vrea împreună.

Și asta reușesc să facă o masă bună și un vin bun: aduc oamenii împreună, lucru pe care, singuri, nu prea mai reușim să-l facem, prinși în goana după lucruri efemere.

Știu că nu există Crăciunul perfect, ca în filmele pe care le vedem la televizor, și că fiecare sărbătorește Crăciunul în felul său. Unii pleacă în țările calde, pentru a avea parte de un Crăciun altfel, alții sunt singuri, departe de casă, și se bucură de pachetul primit de la cei dragi, în care găsesc cârnați, sarmale, cozonac, jumări, o sticlă de vin Cabernet Sauvignon, care reușesc să le aline dorul de casă. Unii sărbătoresc Crăciunul la țară, acolo unde se mai păstrează tradițiile: mersul cu colindul, tăiatul porcului și vinul din belșug, iar cei de la oraș au propriul lor mod de a sărbători: fie preferă mâncarea vegană, fie serile în club. Însă ceea ce îi unește pe toți este generozitatea și felul în care aleg să privească această sărbătoare a Nașterii Domnului.

Eu prefer un Crăciun altfel, cu seri de filme, ciocolată caldă, panettone, Secret Santa și daruri pentru cei mai puțin norocoși. Totuși, nu pot renunța la tradiții precum împodobirea bradului, sarmalele învelite în viță de vie, pe care le ador, răciturile și vinul, care nu poate lipsi de pe masa de Crăciun.

Cei care mă cunosc știu că îmi place vinul. Poate îl am în sânge, ținând cont că mă trag din zona Vrancei, unde nu există prilej de sărbătoare fără vin în pahare. De aceea, am mereu în casă câte un bax de vin Beciul Domnesc, din care nu ezit să le ofer și celor dragi, mai ales de Crăciun, când știu că un vin bun nu poate lipsi din meniul tradițional românesc.

Indiferent cum și unde veți sărbători Crăciunul, vă doresc să vă fie cu vin și bucurie, ca la curtea lui Ștefan cel Mare, care, la fel ca mine, iubea vinul și sărbătorea ori de câte ori avea prilejul.

Într-o dimineață, înainte de luptă, Ștefan cel Mare adună armata și întreabă:
– Cine a băut aseară?
Niciun răspuns.
– Cine a băut aseară?, întreabă a doua oară.
Tot niciun răspuns.
– Cine a băut aseară?, întreabă nervos a treia oară.
Din formație iese un soldat pirpiriu și spune:
– Eu, măria ta!
– Hai să ne dregem, ceilalți la luptă!

Articol scris pentru Superblog 2024

Sursa: Beciul Domnesc, Doxologia.ro, Adevarul.ro