carti noi

Toate articolele etichetate carti noi

Recenzie: Bunul doctor din Varsovia de Elisabeth Gifford

S-a publicat 20/07/2021 de Rodica Mihaela

219430894_376525147471612_477141124957969727_n

„Nu lasi un copil bolnav singur sa infrunte intunericul, si nu abandonezi copiii in asemenea vremuri.” -Janusz Korczak

Am citit destul de multe carti despre lagare si despre oameni care au supravietuit acolo, dar cartea Bunul doctor din Varsovia e mai mult decat atat, e o declaratie de dragoste pentru copii si pentru viata.

Atunci cand am primit cartea de la Editura Meteor Press, am incercat sa ma pregatesc sufleteste pentru povestea pe care aveam sa o descopar pagina cu pagina, dar nimic nu te pregateste pentru ororile razboiului, pentru lagarele de exterminare si mai presus de toate, pentru suferinta indurata de copii intre anii 1939-1945.

Chiar daca razboiul era pe cale sa izbucneasca nu a putut opri povestea de dragoste dintre Misa si Sofia, o poveste inceputa timid si cu mici neintelegeri, dar care a devenit tot mai puternica cu fiecare zi care trecea, sub ochii doctorului Korczak, care avea grija de sute de copii intr-un orfelinat din Varsovia. Dar e impropriu spus orfelinat, pentru ca aici copii erau foarte fericiti, erau tratati cu dragoste si respect, primeau mancare buna si erau incurajati sa devina ceea ce isi doreau.

Misa si Sofia il ajutau pe doctorul Korczak sa aiba grija de copii si sa le asigure cele necesare, ii scoteau la plimbare si mergeau cu ei in tabara.

Insa totul s-a schimbat intr-o noapte atunci cand razboiul a inceput si bombardamentele au continuat zi si noapte distrugand Varsovia bucata cu bucata. Dar in ciuda bombardamentelor distrugatoare, Varsovia refuza sa se predea, spre furia lui Hitler.

Ororile au continuat cu impuscarea evreilor in plina strada, obligarea lor sa poarte insemnul Steaua lui David pe maneca hainei si interzicerea de a se amesteca cu polonezii, prin ridicarea unui zid dincolo de care nu aveau voie sa treaca si care a devenit ghetoul groazei, al foametei si al disperarii.

Ludwig Fischer, guvernatorul general al Varsoviei declara ca: Evreii trebuie sa se adapteze la toate conditiile si vom face tot posibilul sa le fie foarte greu…Ei vor pieri de foamete si saracie , si doar un cimitir va ramane din problema evreiasca.

Dar spiritul evreilor si al polonezilor care isi vedeau tara distrusa si prietenii omorati era departe de a fi infrant, pentru ca dragostea era mai puternica decat oricand, Misa si Sofia s-au casatorit iar doctorul Korczak isi continua misiunea de a avea grija de copii si de ai invata pe oameni cum sa inteleaga si sa iubeasca aceasta stare miraculoasa si creativa de tip „nu stiu” atunci cand este vorba despre cresterea copiilor-care sunt atat de plini de viata si de surprize uluitoare.

Daca vreti sa aflati ce s-a intamplat cu doctorul Korczac, cu copii de care avea grija, cu Misa si Sofia, va trebui sa cititi cartea Bunul doctor din Varsovia pe care o gasiti aici.

Voi ati citit cartea? Ce mai cititi zilele astea?

Recenzie: Marsul mortii prin Rusia de Klaus Willmann

S-a publicat 11/02/2021 de Rodica Mihaela

Marsul mortii prin Rusia este o carte exceptionala, care spune povestea unui om cu o tarie de caracter si o puritate sufleteasca care nu a putut fi alterata de experientele devastatoare prin care a trecut.

E povestea lui Lothar Herrmann, un soldat neamt, care a fost luat prizonier de razboi de rusi si a fost folosit la reconstruirea Uniunii Sovietice dupa razboi.

Pana acum am citit multe carti cu si despre prizonieri de razboi, despre efectele razboiului asupra celor care au luptat pe front, dar niciodata nu am citit o carte care sa spuna povestea si din perspectiva nemtilor, a celor care credeau ca ceea ce facea Hitler era un lucru bun si ca merita sa lupte pentru asta.

M-a impresionat cu atat mai mult cu cat povestea e adevarata si ne arata ca razboiul a distrus vietii indiferent de care parte a baricadei te aflai.

Lothar Hermann s-a nascut pe 24 septembrie 1920 in Wroclaw, Polonia, care pe atunci facea parte din estul Germaniei. A avut o copilarie normala si atunci cand parintii lui au divortat, un lucru rar in acele vremuri, a invatat sa se descurce singur si si-a ales meseria de zugrav si decorator, pentru care avea un real talent.

Muncea cu mult drag si atunci cand simtea ca nu mai are nimic de invatat intr-un loc, pleca mai departe, pentru ca isi dorea foarte mult sa vada lumea si sa aiba parte de cat mai multe experiente.

Si a colindat lumea pana cand a ajuns la familia Maier, unde locuia cu chirie, dar atat mama Maier, cat si fiica ei Kathi il tratau cu multa caldura si abia atunci a simtit ce inseamna cu adevarat sa faci parte dintr-o familie unita, care se apara reciproc si au grija unii de altii asa ca aceasta familie a devenit si familia lui.

Dar razboiul se apropia. Si Luther a fost si el inrolat in 1940. Insa si razboiul i se parea tot o aventura pentru ca nu luptau efectiv ci faceau instructie permanent. Pana in mai 1941 cand garnizoana a parasit Germania si s-a indreptat spre Romania, ca sa-i ajute pe romanii, care erau aliatii Germaniei in razboi.

Tot ce stia Lothar despre Romania era ca avea deschidere la Marea Neagra. Sederea lor in Romania a fost una buna, dar nu au stat prea mult aici si au pornit spre Basarabia.

Insa acolo au fost tradati de romani si luati prizonieri de rusi. Au fost dusi in lagarul de la marginea Brasovului, unde foamea si frigul erau permanente si conditiile de trai mizerabile.

Chiar daca in 1944 razboiul s-a terminat, prizonierii nu au fost eliberati ci au fost in continuare folositi la munci grele. Lother avea noroc cu meseria lui si ca se oferea voluntar la orice munca noua, pentru o portie de ciorba in plus. A si reusit sa evadeze la un moment dat din lagar, dar a fost prins destul de repede si dus intr-un alt lagar din Ucraina.

Insa a fost mutat si de acolo si sfarsitul toamnei anului 1948 la gasit intr-un lagar din Karaganda, unde rusii construisera un vast sistem de lagare in care multi nu au supravietuit, datorita foamei si frigului naprasnic.

Abia in octombrie 1949, Lothar a fost eliberat si s-a intors acasa, in Germania, la muntii lui dragi si la familia Maier, care il astepta cu bratele deschise. Si-a obtinut diploma de mester decorator, s-a casatorit cu o femeie buna si a avut un copil, deci povestea lui a avut un final fericit, datorita felului lui de a fi, a puterii interioare, a dorintei de a se reintoarce acasa cu orice pret.

„Nu voi uita niciodata anii pe care i-am petrecut in Rusia. Intotdeauna, in visele mele, va aparea un lagar sau altul, ca si peisajul mohorat al stepei. Se spune ca timpul vindeca toate ranile. Nu sunt de acord. Amintirile despre razboi si prizonierat nu ma vor parasi niciodata”. Lother Herrmann

Voi ati citit cartea? Daca nu, o gasiti pe Meteor Press.  Imi puteti recomanda alte carti despre razboi?