Pentru cei care nu ma cunosc inca, eu sunt tipa cu adidasi mov din poza(iar baiatul foarte inalt e iubitul meu, cu vechime), iar ei sunt prietenii mei, multi dintre ei pe picioarele lor(la figurat) datorita unei unitati protejate.
Povestea mea e una atipica pentru ca din cauza unei erori medicale am ramas cu un handicap, care mi-a redus semnificativ sansele pe piata muncii, mai exact sansele au devenit nule(am cautat de munca mai bine de 9 ani fara succes) pana cand Legea 448/2006 s-a modificat in incercarea de a oferi persoanelor cu dizabilitati dreptul la o viata normala.
In anul de gratie 2008 mi-am depus CV-ul la o Unitate Protejata fara sa stiu macar ce inseamna asta, fiindca era un termen destul de nou pe care majoritatea dintre noi nu il intelegeau. Spre marele meu noroc, am dat acolo peste persoane minunate, care au trecut peste faptul ca aveam un handicap grav si m-au angajat, chiar daca nu mai lucrasem, nu aveam nici un fel de experienta si nici asteptari prea mari.
Unitatea protejata la care m-am angajat era nou infiintata si la fel de nestiutoare ca si mine asa ca am invatat impreuna pe parcurs. Rolul ei era sa angajeze persoane cu dizabilitati in proportie de 30% din totalul angajatilor ceea ce imi oferea un avantaj pentru ca aveam alaturi de mine persoane sanatoase care ma ajutau sa ma deplasez de colo, colo si sa-mi fac treaba asa cum trebuie.
Postul meu de operator PC era unul foarte comod si ma ocupam mai mult de trimisul e-mail-urilor catre firmele cu peste 50 de angajati(facusem noi rost de o baza de date) din toata tara carora le expuneam avantajele si obligativitatea totodata de a lucra cu o unitate protejata.
Altfel spus, ori angajau persoane cu handicap, ori lucrau cu noi si astfel nu incalcau legea. A fost foarte greu la inceput, dar dupa ce s-au prins ca beneficiile pot fi multiple aveam mereu de lucru, faceam de la tipizate pentru spitale, la calendare si carti de vizita, vindeam pixuri, faxuri si banane pe care le impachetam frumos!
Un lucru bun a fost si faptul ca au inceput sa se infiinteze tot mai multe unitati protejate in toata tara, avand diverse domenii de activitate si astfel lumea a inceput sa inteleaga necesitatea unitatilor protejate.
Si ca sa va dau un exemplu: orice companie, institutie publica sau spital are obligativitatea de a contracta o firma deratizare si atunci cand firma de deratizare apartine de o unitate protejata lucrurile devin mult mai simple fiindca aceste servicii pot fi prestate din banii pe care compania respectiva sau institutia(daca are peste 50 de angajati) i-ar vira Statului(deci gratuit).
O sa inchei cu concluziile:
1. Unitatea protejata a fost pentru mine sansa la o viata aproape normala, pentru ca dupa ce m-am angajat viata mea s-a schimbat radical, am devenit independenta din punct de vedere financiar, am socializat mult mai mult, am invatat lucruri noi si am putut sa iau decizia de a avea un copil pentru ca acum aveam cu ce sa-l cresc.
2. Pentru firme, decizia de a lucra cu o unitate protejata s-a dovedit a fi cea mai buna afacere pentru ca asa nu mai scoteau bani din buzunar pentru anumite produse si/sau servicii de care aveau nevoie.
Si ca o gluma de final, dar e o intamplare reala: Atunci cand a venit controlul de la ANAF pentru prima data la noi in unitate, erau doi domni care ne-au intrebat cu ce ne ocupam(noi aveam sediu intr-o cladire de birouri) si le-am raspuns ca suntem unitate protejata. Au facut ochii mari si ne-au intrebat :protejata de cine? Am ras doua zile dupa ce au plecat!
Sunt curioasa, voi ce parere aveti despre unitatile protejate si daca ati lucrat sau aveti prieteni care lucreaza intr-o sau cu o unitate protejata?
