Astazi o sa va povestesc despre ultima carte citita, primita de la Editura All( impresiile despre prima le puteti citi aici). Este vorba despre Anul in care te-am intalnit. O sa incep prin a va spune ca povestea m-a luat prin surprindere si ca am invatat termeni noi cum ar fi: „vacanta la gradina” care nu are nimic de-a face cu gradinaritul, din fericire ci e o gaselnita prin care un angajat care a demisionat sau a fost dat afara este obligat sa nu se angajeze vreme de un an, timp in care primeste salariul intreg. Practica e folosita de multe ori pentru ai impiedica pe angajati sa plece cu informatii importante de la angajator la o firma concurenta.

Daca va intrebati cine e norocoasa(pe care o invidiez la culme), numele ei este Jasmine si se plictiseste ingrozitor astfel incat incepe sa-si spioneze vecinul de vizavi pe un anume Matt Marshall, fost realizator de emisiuni radio, acum cazut in dizgratie.

Pana la urma Jasmine ajunge sa-si amenajeze o gradina ca la carte si sa descopere despre ea lucruri pe care inainte nu avea nici macar timp sa le gandeasca, fiindca fusese mereu prea ocupata sa stea pe picioarele ei si sa aiba grija de ceilalti.

Trebuie sa va spun ca nu mi-a placut personajul Jasmine, decat in rolul de sora a lui Heather( geamana ei irlandeza) asa cum ii place lui Jasmine sa spuna despre sora ei mai mare, pentru ca sunt nascute la un interval de doar 1 an, una de cealalta. Heather sufera de Sindromul Down dar se descurca foarte bine, e independenta si fericita. Iar mie mi-a placut foarte mult relatia dintre ele, cred ca e definitorie pentru aceasta carte.

Dar cel mai mult si cel mai mult mi-a placut finalul cartii si daca as fi stiut ca e asa de frumos as fi inceput cu sfarsitul!

Este o carte despre descoperiri, caderi si reveniri, despre dragoste si prietenie, despre viata in general, care renaste si moare cu fiecare anotimp in parte, despre oamenii pe care ii intilnim intimplator sau nu si care au puterea sa ne schimbe viata!

Mi-a placut foarte mult descrierea anotimpurilor si daca tot e iarna o sa va las descrierea ei:

IARNA

Anotimp intre toamna si primavara, care in emisfera nordica are cele mai reci luni ale anului: decembrie, ianuarie si februarie. Perioada de inactivitate si degradare.

Este o carte plina de lectii de viata care ne invita sa reflectam la ceea ce avem si la ceea ce ne dorim cu adevarat.

” Transformarea din clepsidra poate dura saptamani, luni sau chiar ani. A mea a durat un an. Si chiar daca am devenit persoana care sunt acum, sufar o transformare si mai mare, una pe care n-o s-o recunosc decat atunci cand, privind in urma, o sa intreb: Cine era fata aia? Evoluam in mod constant.

Presupun ca am stiut asta dintotdeauna, dar tocmai din acest motiv mi-a fost frica sa ma opresc. Ironia sortii a facut sa ma misc cel mai mult atunci cand in sfarsit m-am oprit. Acum stiu ca nu ne oprim niciodata cu adevarat, calatoria nu e niciodata incheiata, pentru ca inflorim mai departe, asa cum i se intimpla omizii, care atunci cand crede ca lumea s-a sfarsit, devine fluture”.

Voi ati citit cartea? Ce impresie v-a lasat?