Recenzie: Draga, ma duc la Charlie de Maryse Wolinski

TE IUBESC. 

AM MANCAT FOIS GRAS, SUPA SI UN PIC DE TORT, DUMNEZEU STIE CA NU MINT. M-AM GANDIT LA TINE. PE MAINE MICUTO! TE SARUT, MARYSE, DRAGA MEA.

GEORGES

Saptamana trecuta v-am recomandat o carte care pe mine m-a facut sa rad cu lacrimi si sa inteleg un pic mai bine lumea in care traim. Este vorbe despre romanul Dragoste cu nabadai, scris de celebrul caricaturist Wolinski, care a murit in atentatul din 2015 la Paris.

Astazi, vreau sa va recomand o alta carte la fel de impresionanta, dar nu la fel de plina de umor, dimpotriva, scrisa de Maryse Wolinski, cea care ia fost alaturi timp de 47 de ani si careia nu a incetat nici o clipa sa-i scrie biletele de dragoste, in care sa-i spuna in cuvinte simple cat de mult o iubeste.

Romanul Draga, ma duc la Charlie, aparut in anul 2016 la Editura All, este un tribut adus de Maryse, sotia lui Georges Wolinski, celui care a fost si sigur va ramane dragostea vietii ei.

Dar in data de 7 ianuarie 2015 toata dragostea din lume nu a fost suficienta ca sa-l apere de gloantele trase cu furie si cu ura de catre fratii Kouachi, adepti ai gruparii teroriste Al-Qaida.

In acea zi fatidica Georges( asa cum ii spunea Maryse sotului ei pe care il iubea mai presus de orice, care era intreaga ei lume) a plecat de acasa spunandu-i: Draga, ma duc la Charlie, fara sa stie ca e un drum fara intoarcere.

Acel atentat a fost o lovitura pentru Franta, pentru cei care credeau in deviza națională a Franței: Libertate, egalitate, fraternitate (în franceză Liberté, égalité, fraternité), dar si pentru celelalte tari europene care traiau cu impresia ca sunt pregatite pentru un atac terorist.

Dar „charlistii supravietuitori, chiar daca au fost zdrobiti din punct de vedere fizic si psihologic, s-au reapucat de treaba. Pentru ca, umorul, satira, chiar si blasfemia trebuiau sa triumfe asupra barbariei. „

Insa nu asta e esenta acestui roman, terorismul, chiar daca la prima vedere asa pare, ci dragostea, care triumfa chiar si dincolo de moarte.

Daca Maryse si-a revenit vreodata dupa doliu ve-ti afla singure citind aceasta carte, dar ce inseamna de fapt sa-ti traiesti doliul dupa persoana iubita?

„Sa treci de la sideratie la autoclaustrare, de la agitatie extrema la pasivitate, pana la sentimentul de abandon total, fizic si mental, de la negarea realitatii la furie…”

Voi ati citit cartea sau va tenteaza sa o cititi?

18 comentarii la „Recenzie: Draga, ma duc la Charlie de Maryse Wolinski

  1. Sincer, mai mult as vrea prima carte de care ai spus la inceput sa o citesc. Vreau sa rad, imi place sa rad. Insa sunt curioasa si de a doua carte.

    • Nu e doar dureroasa, e sfasietoare, iti da fiori, pentru ca simti ca oricand ti se poate intampla si tie. Pur si simplu ii simti durerea si nedumerirea din acel DE CE, fara sfarsit…

  2. Citisem saptamana trecuta cealalta recenzie. Este normal ca sufletul celui ramas sa fie plin de tristete 😦 E urat ce s-a intamplat si e si mai urat de cei care au ramas si inca ii mai plang pe cei care s-au dus

  3. M-a convins recenzia ta sa o caut si eu. Chiar daca nu este una dintre acele povesti siropoase, cred ca voi fi impresionata de actiunea acestei carti

  4. Nu stiu, daca as avea putere sa citesc o astfel de carte. Tind sa cred ca este foarte emotionanta si nu m-as putea opri din plans 😦

Lasă un răspuns la Diana Ion Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.