Universul copiilor

Toate articolele etichetate Universul copiilor

Cum sa previi si sa tratezi cariile copilului tau

S-a publicat 10/11/2015 de Rodica Mihaela

dentist3

Pentru inceput as vrea sa va spun ca sunt mamica unui baietel de 4 ani caruia ii plac foarte mult bomboanele. Stiu ca nu sunt indicate dulciurile copiilor mici, dar nu-i pot rezista atunci cand se uita la mine cu ochisorii lui mari si verzi.

Va scriu asta ca pe un exemplu de ASA NU, pentru ca asta va duce inevitabil la aparitia cariilor si de aici incepe toata ‘ distractia ‘. Da, ati citit bine, e intre ghilimele, pentru ca nu e deloc distractiv sa mergi cu copilul la dentist si sa auzi cum plange, sau striga : mami, vreau in brate !

Dragos e un baietel foarte sociabil, dar nu-i place deloc sa mearga la dentist. Si cu toate astea a trebuit sa-l duc pentru ca are deja 4 carii, care trebuie tratate inainte sa devina o problema.

Spre norocul nostru am gasit un stomatolog de copiii, care mi-a explicat ca cea mai buna solutie ca sa prevenim aparitia cariilor este profilaxia si familiarizarea celui mic cu vizitele la cabinetul stomatologic si cu toate lucrurile noi pe care le vede acolo.

dentist1

Asa ca am fost de cateva ori doar sa-l spele pe dinti si sa-i puna fluor, ca sa stopeze evolutia cariilor. Nu prea ia placut gadilatul periutei de dinti electrice, dar a stat cuminte. Recunosc ca de mare ajutor a fost si atmosfera din cabinet. Camera e vopsita in culori vesele si o are desenata pe pereti pe Zana Maseluta si pe Minnie si Mickey Mouse, au scaunele pentru copii, bomboane si jucarii. Sfatul meu este sa cautati un medic stomatolog specializat in tratarea copiilor pentru a evita traumele si a preintimpina teama de dentist.

Stomatologul mi-a explicat ca atata timp cat parintii au probleme cu dantura, sunt sanse mari ca si copii sa aiba carii de la o varsta mica.

 

 

 

 

Joaca de copil

S-a publicat 12/06/2015 de Rodica Mihaela

Fotografie2292

De 4 ani sunt mamica cu acte in regula. Cum m-a schimbat asta? In foarte multe feluri. M-a fortat sa las in urma incrancenarea omului adult si sa ma joc alaturi de copilul meu, sa-mi reamintesc jocurile copilariei si sa ma bucur din nou de farmecul ei. Nu sti cat de mult poti sa te „prostesti” si sa-ti si placa, pana cand nu devii parinte.

Pana la „inaltimea” celor 4 ani am trecut in fiecare an prin diverse etape si am avut jucarii preferate. Vorbesc despre asta la persoana a doua plural pentru ca jucariile sau jocurile lui preferate devin inevitabil si preferatele mele mai devreme sau mai tarziu.

Asa m-am trezit ca dupa 1 an de vizionat doar postul Disney Junior, acum si cand sunt singura tot la desene ma uit. 🙂

La varsta de 1 an jucaria preferata a lui Dragos, ca despre el este vorba in acest articol, a fost unul dintre cei 7 pitici din Alba ca Zapada. Nu ma intrebati care dintre ei ca nu stiu. Tot ce stiu e ca nu se dezlipea deloc de piticul ala si ca ia ros fesul pana cand ia facut o gaura in cap.

La 2 ani am trecut la jucarii lego si am inceput sa construim de la turnulete foarte inalte, la trenuri uuuuciciiii.

La 3 ani l-am dat la gradinita si a inceput sa realizeze ca e baiat asa ca si preferintele au evoluat. A trecut la jucarii mai sofisticate, motorizate, teleghidate si a inceput distractia. Ca sa am liniste in casa trebuia sa ascund bateriile de la masinute, elicoptere, trenuri, roboti, s.a.m.d.

Acum, de cand a implinit 4 ani, are o noua pasiune: modeleaza diverse jucari din plastilina. I-am cumparat o carte cu modele de jucarii din plastilina si modul in care sa le construiesti si aproape in fiecare zi facem cate un model din carte: un avion, o masinuta, un ursulet, etc. Nu se mai satura de plastilina si in fiecare zi cand vine de la gradi zice: mami, pastina!

Noroc ca ne-am aprovizionat si avem vreo 6 borcane cu plastilina, diverse culori. Bine, de fapt a devenit un amalgam de culori.

IMG783

Dupa cum deja v-ati dat seama, nu ne plictisim deloc pentru ca suntem mereu in miscare: cand nu alergam prin parc sau prin casa, cantam, dansam, modelam plastilina, ne jucam cu pistoalele sau ne uitam la filmulete cu jucarii lego pe calculatorul lui mami, care nu are de ales si se uita la tv sau citeste cu intreruperi care variaza de la 2 la 30 de minute, in functie de cat de repede se termina filmuletul.

Si atunci zic formula magica: mami log idicate(mami te rog ridicate) pentru ca eu nu stiu sa le schimb si nemeni nu vrea sa ma invete pentru ca s-au prins ca atunci as deveni stapanul absolut al calculatorului.

E bine sa fi copil, pentru ca primesti mereu ce vrei, cand vrei nu-i asa? Cine poate rezista in fata unor ochi mari albastri si in fata unui te log?

Iar daca astea doua dau gres mai am la dispozitie si raul de lacrimi sau tipetele care ii activeaza automat pe adulti si le da de inteles ca vorbesc serios.

Cand esti mic, sa obtii ce-ti doresti e doar o joaca de copil!

 

Mesaj pentru parinti

S-a publicat 14/02/2013 de Rodica Mihaela
1606356_10203366851594879_401983294_o

Dragă părinte, copilul tău are nevoie să crezi în el. Mai mult decât are nevoie de bani, de grijă sau sfaturi. Nu are nevoie să faci lucrurile în locul lui, ci să-l provoci să le facă singur. Nu îl ajuta să faci tu alegerile, ci să-l îndemni să le facă după cum simte. Nu-i e de mare folos să-i netezeşti mereu drumul, ci să-i arăţi că are puterea de a se aşeza pe orice drum. Nu-i e util să-l critici mereu sau să-i dai tot felul de sfaturi despre cum ar trebui să fie, dar e inestimabil un cuvânt care îi dă putere şi îi aminteşte să aibă încredere în el. E incredibil câtă putere îi da iubirea ta.

Draga părinte, eşti cel care a facilitat venirea unui suflet aici, pe pământ. Aşa ai ales tu, nimeni nu te-a obligat. Sufletul acela nu vine de la tine, nu e al tău şi nu poţi decide ce drum să-şi aleagă. Sursa lui e Dumnezeu şi experienţa să pământeană este alegerea lui. Viaţa lui şi felul în care o trăieşte nu sunt responsabilitatea ta. Responsabilitatea pe care ţi-ai asumat-o este aceea de a mijloci venirea acelui suflet aici şi crearea spaţiului în care el să se vadă şi să se experimenteze. Iar pentru asta, e suficient să-l iubeşti şi să ai încredere mereu că Sursa lui e prezentă în tot şi toate, în fiecare parte din el şi în fiecare pas pe care-l face. Ajută-l doar
să-şi amintească asta. Nu trăi în locul lui, ai grijă de drumul tău, e la fel de preţios al lui. Ai grijă de sufletul, corpul şi mintea ta. Nu încerca să te realizezi prin el, nu-i pune în cârcă dorinţele tale. Ai grijă ca manifestările tale să fie din şi în iubire, nu din egoism. În felul acesta, şi copilului tău îi va fi bine.Dragă părinte, copilul tău, indiferent de vârstă, are nevoie să ştie că crezi în el şi că eşti acolo, indiferent ce alegeri face în viaţă. El are nevoie de iubire, nu doar când e în faşă sau când face primii paşi, ci şi după aceea. Indiferent unde merge, câţi ani are şi cu cine se însoţeşte. Indiferent ce drum alege în viaţa şi ce profesie îmbrăţişează, succesul său depinde, în mare măsură, de câtă încredere are în el. Iar asta tine, în mare parte, de câtă încredere a simţit că ai tu în el.

Unul dintre cele mai preţioase daruri pe care le poţi face copilului tău este să ai grijă de tine, de drumul tău. În loc să îi pui în cârcă dorinţele şi aspiraţiile tale, încercând să te realizezi prin el, oferă-i binecuvântarea de a trăi lângă un părinte împăcat cu el însuşi. Copilul tău nu este extensia ta, nu este un scop (de) atins numai bun de bifat în “condica” realizărilor tale, nu e un trofeu. El îşi are drumul său, iar tu ar fi bine (pentru amândoi) să te menţii pe al tău. Astfel, vei evita dezorientarea şi panica din momentul plecării lui de lângă tine. Vei evita înverşunarea, tristeţea, disperarea de a-ţi fi dat seama că nu ai avut o viaţă şi ai nevoie să-ţi construieşti una, în lipsa copilului. Căutând să fii împlinit prin tine însuti, vei fi demn şi împăcat la orice vârsta şi nu vei simţi nevoia niciodată să te agăţi de viaţa copilului tău, sufocându-l, condiţionându-l, presându-l şi aşteptând de la el să te facă fericit.Dragă părinte, iubeşte-ţi copilul, mai ales atunci când ezită, greşeşte, se împotmoleşte. Aminteşte-i că-l iubeşti oricum. Şi aminteşte-ţi să te iubeşti pe tine!