Simt ca mi-e greu cateodata, din ce in ce mai des, sa tin capul deasupra apei. Simt deseori ca inot impotriva curentului si asta ma oboseste teribil. Vreau mai mult timp pentru mine pentru ca petrec de 3 ori mai mult timp facand aceleasi lucruri care imi dadeau altadata ragaz sa respir. Sunt in permanenta cautare de sine pentru ca ma simt coplesita de orizontul fara speranta care imi invadeaza spatiul, de grija zilei de maine, de faptul ca nu stiu niciodata ce va urma. Vreau sa fac mai mult, mai bine, mai repede, dar cateodata simt ca am obosit.

Vreau  timp pentru mine: pentru visare, pentru pasiunile mele, pentru… nimic. Vreau sa am ragazul sa ma gandesc ce imi doresc pe mai departe. Vreau sa fiu implinita, multumita, in pace. Vreau sa las iubirea sa ia locul incordarii si grijilor pentru ca asta e starea de bine care imi da energia de a crea si a merge mai departe. E prea mult? Nu!

Care e mersul firesc al lucrurilor? Am facut cursuri de management-ul timpului si al emotiilor, etc., etc.. Am cautat sa aflu cum pot sa inmultesc timpul ca sa am din ce in ce mai mult timp pentru ceilalti si multe altele, dar sa imi mai ramana timp si pentru mine.
Si mai presus de toate am incercat sa nu uit care e cea mai importanta persoana din viata mea….EU!
Pentru ca daca am grija de mine si sunt fericita atunci transmit mai departe aceasta fericire, sunt o mama buna si un exemplu bun pentru fiul meu, pe care incerc sa-l invat ca in viata pot sa faci tot ce-ti doresti, sa visezi ,sa iubesti , trebuie doar sa incerci, sunt  o prietena buna , prin exemplul pozitiv pe care il dau , o iubita buna pentru ca pot sa  ma bucur de clipele petrecute in doi !