Recenzie: Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas. Vol.1

Capodopera lui Alexandre Dumas

Anul asta mi-am propus sa citesc si mai multe carti si m-am gandit sa recitesc un roman pe care in adolescenta l-am devorat si cred ca sunt multe printre voi a caror preferat este, daca nu autorul Alexandre Dumas, macar capodopera lui Contele de Monte-Cristo, roman pe care l-am gasit acum reeditat in 4 volume si nu am putut sa-i rezist asa ca iata-ma spunandu-va acum povestea pe scurt a bietului Edmond Dantes care desi s-a nascut sarac pentru o clipa parea ca va avea totul si ca destinul ii surande daruindu-i functia de capitan de vas atat de bine meritata, dar si pe frumoasa Mercedes, care il iubea din tot sufletul si pe care isi dorea sa o ia de sotie cat mai repede.

Dar in ziua logodnei lor destinul se schimba cu ajutorul unor dusmani nevazuti si nestiuti pe care Dantes insusi ii credea prieteni, fiindca el nu facuse rau la nimeni si nu credea in stare nici pe altii de asa ceva.

Insa atunci cand interesele politice, gelozia si ambitiile meschine se intalnesc ce mai conteaza soarta unui om, fie el si unul foarte tanar si pur asa cum era Edmond Dantes atunci cand a fost azvarlit in inchisoare, mai exact in carcera castelului d`If fara sa aiba nici o vina si fara vreun proces care sa-i dea dreptul sa se apere, fiind nevoit sa-si paraseasca tatal grav bolnav si logodnica deznadazduita.

Anii au trecut, in numar de 14 si Dantes s-a schimbat si el, din tanarul naiv si care credea in bunatatea oamenilor, a devenit un barbat dornic de razbunare.

Dupa ce a trecut prin chinuri cumplite, a fost la un pas de sinucidere si nu mai avea nici o speranta ca va iesi vreodata din inchisoare, Providenta i la scos in cale pe Abatele Faria, un detinut ca si el, tot inchis pe nedrept, dar care spre deosebire de Dantes era mult mai batran si mai cult si care la invatat tot ce stia si nu era deloc putin, astfel incat Dantes odata iesit din inchisoare sa poata trece drept un domn de vita nobila.

Dar evadarea mult visata parea tot mai departe in ciuda eforturilor celor doi, care acum erau ca tata si fiu. Iar atunci cand abatele Faria a murit din cauza unei boli cumplite, pentru o clipa totul parea pierdut si Dantes a ramas din nou singur. Dar a urzit un nou plan de evadare mult mai indraznet decat primul si a izbutit sa scape de inchisoare.

Acum avea doar un singur gand, sa caute comoara despre care ii povestise Faria, pe care toata lumea il credea nebun si sa se razbune pe cei trei oameni care ii facusera atata rau, silindu-l sa-si petreaca tineretea in inchisoare.

Si odata cu dezgroparea comorii care era la fel de reala ca Dantes insusi a devenit foarte bogat, si-a schimbat complet infatisarea si-a luat titlul de Contele de Monte-Cristo dupa insula unde fusese ingropata comoara si a inceput sa-i rasplateasca pe toti cei pe care ii cunoscuse dupa inima lor, pe unii cu bine, pe altii cu rau, conform legii talionului: Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.

Va urma

Voi ati citit acest roman? V-a placut? Daca nu l-ati citit inca il gasiti pe Libris la categoria Beletristica alaturi de alte romane de mare succes.

 

14 comentarii la „Recenzie: Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas. Vol.1

  1. Am citit cartea in copilarie si am vazut filmul de foarte multe ori. Contele de Monte Cristo este o poveste superba care are de toate. Alexandre Dumas este unul din numele mari ale literaturii internationale si chiar mie-e rusine ca nu am reusit sa citesc mai multe carti scrise de el pana acum.

  2. Am si eu aceasta editie in patru volume, insa am vazut filmul inainte si nu am mai vrut sa le citesc. Filmul a fost genial, cu siguranta unul dintre preferate.

  3. sa stii ca zic cu regret ca nu am apucat sa citesc nimic de dumas pana acum. cei trei muschetari nu prea mi-au palcut. contele de monte-cristo am vazut filmul, dar cartea nu am avut curiozitatea pana acum. nu stiu de ce nu ma atrag clasicii mai deloc.

  4. Desi am citit-o de foarte mult timp si am vazut si filmul de multe ori, cred ca mi-ar placea sa o recitesc. Dumas va ramane nemuritor prin operele sale.

  5. Ce mult timp a trecut de cand am lecturat aceasta carte. Imi aduce aminte de copilarie Ar trebui s-o recitesc si eu

  6. Pingback: RECENZIE: CONTELE DE MONTE-CRISTO DE ALEXANDRE DUMAS. VOL.2 | Jurnalul iubirii

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.