Facand parte din grupul acela de oameni pe care bucurestenii ii numesc cu afectiune, din provincie, mi-a luat putin timp sa ma obisnuiesc cu energia orasului, cu traficul, cu lumea, atat de multa lume si mai ales mi-a luat putin timp pana sa reusesc sa gasesc ceva in Bucuresti. Cand spui tipografii in Bucuresti te si gandesti la o sumedenie de locuri, cate una la fiecare colt de strada, doar e Bucuresti. Nu? De fapt, nu. Un magazin alimentar, un magazin de haine gasesti oriunde, dar am descoperit ca tipografiile in Bucuresti nu sunt la fel de populare. Sau poate doar sunt ascunse bine. Sau poate nu ma pricep la “vanatoare” de tipografii, idee e ca am trecut prin jumatate Bucurestiul pana sa gasesc o tipografie buna, buna intr-un fel.

Dar sa o luam de la inceput. Ca si student la Relatii Publice am primit un proiect pentru care trebuia sa propun mai multe obiecte promotionale, ca si exemple. Gen, brichete, pixuri, magneti si altele mai neobisnuite. Ca si un student sarguincios mi-am facut proiectul din timp, cel putin in teorie. In ultimul moment am afla ca profesorul se astepta chiar sa fac acele obiecte, ma rog, cateva din ele. Asa ca pe ultima suta de metri, de fapt pe ultimii 10 metri, am zburat din casa cu un stick in buzunar in cautarea unei tipografii care sa poate sa imi faca rapid tot ce aveam eu nevoie. Nici prin gand nu mi-a trecut ca nu o sa gasesc usor o tipografie in Bucuresti. Am stiut ca in zona mea nu este nici o tipografie ce se ocupa cu lucruri de genul, asa ca am lua metroul spre centru, sau ma rog, spre o zona populata cu mai mult decat blocuri.

Nu stiam Bucurestiul deloc, doar zona mea, si facultatea, atat stiam, asa ca presupun ca aratam ca un provincial adevarat umbland ca bezmeticul si intreband lumea pe strada de tipografii. La un moment dat s-a aprins un bec deasupra capului meu si mi-am amintit ca am net pe telefon asa ca am cautat tipografii Bucuresti si am reusit sa gasesc una in zona. Ajung gafaind acolo, le spun necazul meu, si spre fericirea mea ma pot si ajuta. Scot stick-ul, le arata modelele de care am nevoie, se uita peste ele, ma felicita pentru treaba buna pe care am facut-o si ma intreaba daca vreau 100 sau 200 de bucati. Dupa cam 5 secunde groaznic de lungi in care pur si simplu m-am holbat cu gura deschisa la doamna draguta din fata mea, realizez ce vrea sa zica. Explic ca eu doresc doar cate un exemplar, dar nu se poate. Nicio tipografie nu o sa faca doar cate un exemplar.

Deja eram in intarziere la prezentare asa ca iau rapid un taxi catre facultate. Asudant puternic dupa cursa mea nebuna nu eram in cea mai buna stare pentru o prezentare, dar asta era. Vine randul meu si imi cer scuze profesorului, ii spun ca nu am putut sa fac niciun obiect promotional propriu zis, pentru ca tipografiile in Bucuresti sunt al naibii de greu de gasit, nu, nu am zis, dar e adevarat, am spus doar ca nu am putut sa fac doar un exemplar. Se uita surprins la mine, si ma intreba cum de nu am putut sa printez cate un exemplar. El vroia doar pozele printate cu obiectele promotiuonale, nu obiectele in sine. Se pare ca nu vorbesc asa bine bucuresteanca.