Recenzie: Indoiala de Ashley Audrain

recenzie

Am dat o noua comanda la editura Litera, pentru ca au avut super reduceri si chiar imi doream carti noi, care sa ma scoata dintr-o stare nu tocmai buna.

Insa, atunci cand am luat aceasta carte in mana nu stiam la ce sa ma astept, dar marturisesc ca am digerat-o foarte greu, fiind si eu mama si nu am inteles cum ai putea sa nu-ti iubesti copilul indiferent de ce ti se intampla in viata, pentru ca in fond nu e vina lui, nu a luat el deciziile si nu a facut el greselile tale. Poate puteai sa faci mai bine, sigur puteai, dar pana la urma faci ce poti cu ce ai la indemana nu?

Indoiala de Ashley Audrain e o carte pe care am citit-o pe nerasuflate ca sa aflu cum se termina povestea si daca are un final fericit, ceea ce trebuie sa faceti si voi, fiindca nu o sa suflu un cuvant despre cum s-a terminat, dar sunt sigura ca o sa va placa, pentru ca e o carte care mi-a provocat cosmaruri, dar m-am si regasit in paginile ei si nu mi-am putut-o scoate din minte zile intregi.

Blythe Connor vrea sa fie o mama buna si iubitoare pentru fiica ei Violet, la fel ca noi toate de altfel, o mama pe care ea nu a avut-o niciodata, dar si-a dorit si dupa ce se naste Violet isi da seama cu groaza ca nu are o legatura speciala cu fiica ei, nu o iubeste si nu o intelege.

E ceva in neregula cu ea sau cu Violet? Sau e totul doar in mintea ei si are o depresie? Sotul ei, Fox ii spune de multe ori ca exagereaza, dar lui ii e usor sa spuna asta, pentru ca el e toata ziua la birou si in plus e un tata minunat, care crede ca fiica lui e perfecta.

Isi doreste si Blythe sa creada asta, dar isi mai doreste ceva: vrea ca Violet sa dispara si ea si cu Fox sa fie cum erau inainte sa devina parinti: indragostiti, nedeslipiti, plini de speranta ca vor avea familia perfecta si ca ea nu va fi niciodata la fel ca mama ei.

„Privesc in urma si ma minunez de increderea pe care o aveam atunci. Nu ma mai simteam fiica mamei mele. Ma simteam sotia ta. Ani in sir, de dragul tau, ma prefacusem ca sunt perfecta. Imi doream sa te fac fericit.”

De ce se comporta Blythe asa? Ce ii facuse mama ei, sau ce i se intamplase atat de rau incat sa nu isi poata iubi propriul copil veti afla doar citind cartea si va asigur ca o s-o cititi pe nerasuflate, pentru ca e o drama psihologica despre intemeierea si destramarea unei familii fericite, din cauza maternitatii care schimba lucruri, sentimente, oameni si te aduce fata in fata cu destinul.

Eu cred ca va mai exista o continuare, pentru ca aceasta carte este prea buna ca sa nu urmeze ceva…

Voi cititi romane psihologice? Va plac?

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.